Ai lucrat măcar un an în străinătate? Primeşti pensie şi de acolo

Oricum, persoanele care muncesc în străinătate pot să-şi depună dosarul la Casa Judeţeană de Pensii din judeţul în care îşi au domiciliul la data la care întrunesc condiţiile legislative din România pentru a ieşi la pensie.

Începând cu data de 1 ianuarie 2007, România a pus în aplicare prevederile comunitare în materie de coordonare a sistemelor de securitate socială, facilitând libera circulaţie a persoanelor. Regulamentele vizează cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European, după cum urmează: Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria, Islanda, Norvegia, Liechstenstein, Elveţia.

Statul în care aţi lucrat vă plăteşte pensia pentru perioada respectivă

Astfel, persoanele care lucrează sau au lucrat atât în România, cât şi într-unul sau mai multe state membre ale UE pot solicita pensie comunitară, plata urmând a fi făcută în statul de domiciliu.

„În situaţia în care vorbim de o persoană care a lucrat într-un stat cu care România a încheiat un acord bilateral, sintagma folosită este cea de pensie internaţională (mai largă decât cea de pensie comunitară, incluzând-o pe aceasta). La stabilirea pensiei comunitare se ia în considerare atât perioada lucrată în România, cât şi perioada de asigurare realizată într-un alt stat membru, drepturile de pensie fiind calculate de fiecare dintre cele două state implicate, proporţional cu perioada de asigurare realizată de solicitant pe teritoriul lor”.

Conform art. 19 din Legea 263/2010, alin. (1) – “constituie stagiu de cotizare perioadele de timp pentru care asiguraţii datorează şi/sau plătesc contribuţii de asigurări sociale în sistemul public de pensii din România, precum şi în alte ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile sau convenţiile internaţionale la care România este parte”; alin. (2) – “pentru stabilirea drepturilor de asigurări sociale se iau în considerare stagiile de cotizare realizate în sistemul public de pensii din România, precum şi perioadele de asigurare realizate sau recunoscute ca atare de alte ţări, în condiţiile reglementate prin instrumente juridice cu caracter internaţional la care România este parte şi/ sau regulamente comunitare”.

Instituţiile româneşti cu atribuţii în stabilirea şi plata pensiilor comunitare sunt Casa Naţională de Pensii Publice şi, la nivel teritorial, casele judeţene de pensii, în cadrul cărora au fost înfiinţate şi funcţionează compartimente de pensii internaţionale.

Conform art. 46 din Regulamentul CEE 1408/71, stabilirea pensiilor comunitare se face de către casa teritorială de pensii, care calculează două pensii (dublu calcul) : o pensie naţională, care se stabileşte prin valorificarea doar a stagiului de cotizare realizat în România, şi o pensie comunitară, luându-se în considerare perioadele de asigurare realizate de solicitant în toate statele membre. După efectuarea dublului calcul (cel al pensiei naţionale şi cel al pensiei comunitare), se compară cele două pensii şi se acordă pensia stabilită în cuantum mai avantajos.

Dacă solicitantul nu îndeplineşte condiţiile de acordare a unei categorii de pensii utilizându-se exclusiv stagiul de cotizare din România, nu se mai efectuează un dublu calcul, ci se determină numai pensia comunitară.

„De exemplu, un bărbat care acum lucrează într-un stat membru, împlineşte vârsta de 65 de ani şi doreşte să se înscrie la pensie pentru limită de vârstă în România va proceda astfel: dacă are rezidenţa în statul unde lucrează, va depune documentaţia de înscriere la pensie la instituţia corespondentă din statul respectiv şi aceasta o va trimite casei de pensii de la domiciliul stabil al solicitantului, împreună cu atestatul de carieră din statul respectiv şi decizia de admitere sau respingere a cererii de înscriere la pensie emisă de instituţia din statul de rezidenţă. Casa de pensii de la domiciliul stabil al lucrătorului migrant va verifica documentaţia primită (carnet de muncă original sau copie certificată de conformitate cu originalul, adeverinţe de vechime în muncă, sporuri sau grupă de muncă, acte de stare civilă etc.) şi, dacă sunt îndeplinite condiţiile de vechime, va emite decizia de înscriere la pensie de limită de vârstă. Astfel, dacă persoana îndeplineşte cele două condiţii – vârsta de 65 de ani şi stagiul minim de cotizare de 15 ani – atunci casa de pensii din România va emite decizia de pensie naţională, va calcula pensia comunitară, va compara cele două cuantumuri şi îl va plăti pe cel mai avantajos. Dacă stagiul de cotizare realizat de solicitant este mai mic decât stagiul minim, atunci pentru deschiderea dreptului de pensie se va folosi şi vechimea din străinătate, calculându-se astfel numai pensia comunitară”.