Ziua Mondială a Şahului a fost instituită în 1966, la iniţiativa Federaţiei Internaţionale a Jocului de Şah (FIDE). Este sărbătorită în fiecare an la 20 iulie.
La primul congres FIDE (1914 la Paris), printre delegaţii care au aprobat constituirea acestui for internaţional s-a aflat şi tânărul român Ion Gudju. El a fost declarat ”decan fondator” al FIDE, România numărându-se astfel printre ţările fondatoare ale Federaţiei Internaţionale a Jocului de Şah. În ţara noastră, Federaţia Română de Şah (FRS) a luat fiinţă în 1915, primul preşedinte fiind scriitorul Mihail Sadoveanu.
„Şahul este piatra de încercare a inteligenţei”. Așa îl definea Johann Wolfgang von Goethe, cel mai important reprezentant al clasicismului german. Asupra originii jocului de şah există multe legende. Se poate considera veridic, din punct de vedere istoric, că şahul a apărut în India cu mai bine de 2000 de ani în urmă.
Ulterior, şahul s-a răspândit în toată Asia centrală şi de răsărit, iar la sfârşitul secolului al V-lea a pătruns în Iran, unde s-a bucurat de o mare popularitate. În secolul al VII-lea, şahul a fost cunoscut de majoritatea țărilor arabe, care au dezvoltat şi au desăvârşit vechiul joc de şah.
O dată cu răspândirea șahului în Europa, cultura jocului de şah a decăzut simţitor. Perioada dintre secolele X-XV a fost o perioadă de decădere a artei şahului. La sfârşitul secolului al XIII-lea, Biserica Catolică l-a trecut în rândul jocurilor interzise, şahul fiind considerat o pierdere de vreme, un joc nedemn de un creştin. Această persecuţie a fost înlăturată la mijlocul secolului al XIV-lea.
Regulile actuale ale jocului de şah au fost create, în cea mai mare parte, în epoca Renaşterii (secolele XV-XVI), deşi unitatea lor deplină a fost realizată abia în 1854, prin publicarea de către K.A. Ianis a unui excelent studiu privind analiza logică şi istorică a regulilor jocului de şah.