Țara unde locuitorii nu apucă vârsta de 50 de ani. Șeful statului e mai bogat decât regina Marii Britanii
Speranta de viață este durata medie a vieții unui individ sau numărul mediu de ani de viată rămasi la o anumită vârstă. Speranța de viață depinde foarte mult de criteriile utilizate pentru a selecta grupul. În tările cu mortalitate infantilă ridicată, speranța de viață la naștere este foarte mult influentată de rata mortalității în primii ani de viată. În aceste cazuri, se măsoară de exemplu speranta de viată la vârsta de 5 ani.
Statul ce cea mai mică speranță de viață din lume este Regatul Swaziland. Locuitorii săi nu apucă vârsta de 50 de ani, speranța de viață fiind de 48 de ani, în timp ce regele are o avere colosală. Oamenii mor în special de inaniție și de sindromul Imunodeficienței Dobândite.
Regatul Swaziland are o populatie de 1.419.623 de locuitori și este situat în Sudul Africii. Se învecinează la sud, nord și vest cu Africa de Sud și la est cu Mozambic. Principalele orașe: Mbabane (capitala), Manzini, Matsapha. Limbile oficiale sunt swati și engleză.
Poporul Bantu a migrat în sud-vestul teritoriului Mozambic în secolul al XVI-lea. Câteva clanuri s-au desprins în secolul al XVIII-lea și s-au stabilit în Swaziland. În secolul al XIX-lea aceste clanuri s-au organizat ca trib, parțial deoarece se aflau în conflict constant cu Zulu. Conducătorul lor, Mswazi, a apelat la britanici în anul 1840 pentru ajutor împotriva Zulu. Guvernele din Marea Britanie și Transvaal au garantat independența Swaziland în 1881. Africa de Sud a deținut Swaziland sub protectorat între 1894 și 1899, însă după războiul Boer, în 1902 Swaziland a fost transferat administrației britanice. În 1963 teritoriul a fost organizat ca protectorat, iar în septembrie 1968 a devenit independent.
Potrivit informațiilor MAE, forma de guvernământ este monarhie constituțională. Șeful statului este regele Mswati al III-lea (25 aprilie 1986) iar prim-ministru este Barnabas Sibusiso Dlamini (23 octombrie 2008). Parlamentul (Libandla): bicameral compus din Senat (30 membri din care 20 sunt numiți de rege) și Casa Adunării (65 membri aleși pe 5 ani, din care 10 sunt numiți de către rege iar restul de către Casa Adunării). Ultimele alegeri au avut loc în 2008 dar au fost puternic contestate inclusiv de observatorii internaționali. La 20 septembrie 2013 au avut loc noi alegeri (cel de-al doilea scrutin după adoptarea unei noi constituții în 2005). Întrucât potrivit legii electorale din Swaziland candidații participă la alegeri în nume propriu, nu ca reprezentanți ai partidelor politice, după scrutinul din 20 septembrie 2013, dintre cei 55 de membri ai Casei Adunării care s-au înscris pe liste pentru a fi realeși 43 au pierdut. Cu toate acestea, orice act al Parlamentului trebuie aprobat de rege pentru a intra în vigoare.
Economia Swazilandului este diversificată, agricultura, fondul forestier și minele reprezentând 13% din PIB, produsele textile și prelucrarea zahărului reprezentând 37% din PIB, serviciile constituind 50% din PIB; cu toate acestea agricultura este de subzistență, fiind caracterizată de productivitate foarte scăzută. Fiind membru al SACU (South African Customs Union), 70% din veniturile statului se datorează taxelor și redevențelor aferente acestui format. Swaziland beneficiază de prevederile AGOA (African Growth Opportunity Act) prin care își exportă mărfurile în SUA în regim duty free. Uniunea Europeană este de asemenea un partener comercial important al Swazilandului care exportă în spațiul comunitar cantități semnificative de zahăr. Reducerea drastică a veniturilor provenind din taxe și redevențe aferente SACU, a determinat o criză de lichidități majoră. Astfel, în 2011, autoritățile din Swaziland au solicitat Africii de Sud un împrumut (s-a agreat cifra de 355 milioane de USD) pentru redresarea finanțelor statului. Africa de Sud s-a declarat în favoarea acordării acestui împrumut, dar cu îndeplinirea de către monarhul de la Mbabane a unor condiții privind democratizarea țării. În ianuarie 2013, ministrul de finanțe al Swazilandului a anunțat că întrucât veniturile aferente prezenței în SACU s-au majorat în 2012, regatul nu mai are nevoie de împrumutul sud-african. În 2012, creșterea economică a Swazilandului a rămas una dintre cele mai mici în Africa Sub-sahariană în pofida veniturilor din taxe și redevențe SACU. Potrivit estimărilor în anul 2013 și situația fiscală a început să înregistreze un posibil trend pozitiv, deși există necesitatea unor reforme structurale în condițiile în care circa 29% din forța de muncă este afectată de șomaj.
„Elveția Africii"
Regatul Swaziland este membru în ONU, Commonwealth, Uniunea Africană, COMESA (Common Market for Eastern and Southern Africa), SADC (South African Development Community), SACU (South African Customs Union).
Numit deseori "Elveția Africii", în Regatul Swaziland cultura și tradițiile africane înfloresc alături de hoteluri de lux moderne și rezervații cu animale sălbatice. În comparație cu țările vecine, Swaziland a fost ferită de tensiuni rasiale, deși nu a scăpat de sărăcie și criza SIDA.
Capitala Mababane se află la capătul de nord al văii Ezulwini și este un oraș mic, cu facilități turistice. Rezervațiile naturale și parcurile naționale sunt caracterizate de unele dintre cele mai frumoase peisaje din sudul Africii. Între cele mai importante atracții ale țării se numără Mlilwane, un sanctuar al vieții sălbatice destul de bine pus la punct, cascadele Mantenga, resortul cazino Piggs Peak și ceremonia anuală Umhlanga la "Fata Regelui" din Lebombo, lângă frontiera de est a țării.
Swaziland este cunoscut și pentru produsele de artizanat de excepție, plus peisajele naturale splendide, în special pe platourile din partea de vest, ce se ridică la mai mult de 1.800 de metri deasupra nivelului mării și sunt brăzdate de o multitudine de cursuri de apă, cascade și defileuri împădurite.
Locuitorii cultivă porumb, sorg, fasole, alune și cartofi. Principalul aliment consumat este porumbul, cu carne și o varietate de legume. Pentru omul obișnuit micul dejun constă în ceai, pâine și/sau terci cu lapte acru. La prânz se mănâncă pâine sau resturi de la alte mese, iar cina constă în terci, legume și carne. Este interzisă fotografierea Palatului Regal, a familiei regale și a obiectivelor militare. sursa: capital.ro