Dorohoi – File de istorie: Alte școli dorohoiene - FOTO

În oraşul Dorohoi populaţia era în continuă creştere. Sporul de natalitate este reflectat în numărul de copii existenţi. Aceştia trebuiau educaţi, îndrumaţi şi şcolarizaţi. Ca urmare, a fost necesară înfiinţarea de şcoli de diverse profiluri, care să răspundă cerinţelor de moment din economia şi administraţia locală. Ele au avut o existenţă mai mare sau mai mică în raport cu satisfacerea cererilor de cadre dintr-un anume domeniu de activitate. Documentele existente la Arhivele Statului Direcţia Judeţeană Botoşani atestă înfiinţarea, existenţa sau anumite date despre astfel de şcoli dorohoiene,dar prea puţin pentru creionarea drumului parcurs de ele, profesorii sau elevii  lor.
  
Astfel, aflăm că în anul 1913 s-a înfiinţat la Dorohoi o şcoală de infirmiere la care s-a dat examen de admitere. În anul următor, 1914, Comunitatea Israelită dorohoiană subvenţiona o şcoală de comerţ frecventată de 92 de elevi.Dar, când s-a înfiinţat, cât a durat, cât era durata cursurilor, autorii de faţă nu au găsit documente explicite.
   
În anul 1910 s-a înfiinţat la Dorohoi Şcoala Normală de Învăţători „Al.Vlahuţă”, care, după un an şi-a stabilit sediul la Şendriceni - Dorohoi,A fost o unitate de învăţământ specială, care a dat ţării nu mai puţin de 31 de serii de absolvenţi - învăţători care au completat golurile de cadre din fostul judeţ Dorohoi, dar şi în alte judeţe. A fost desfiinţată în 1957, după 38 de ani de existenţă.
  
În anul 1916 s-a înfiinţat la Dorohoi, cu aprobarea Ministerului Instrucţiunii şi Cultelor, Direcţia Învăţământului Profesional şi Particular şi la iniţiativa Elenei R. Millea, maistră în Dorohoi, o Şcoală de ţesătorie şi creştere a viermilor de mătase. Şcoala şi-a deschis porţile la 10 ianuarie 1916 în localul casei cu nr. 8 de pe strada Al. I. Cuza. Primarul oraşului, avocat Gheorghe Ghe. Burghele s-a angajat să sprijine material această iniţiativă. Informaţiile referitoare la Şcoala de ţesătorie şi creştere a viermilor de mătase sunt sărace. Cert este că ea a contribuit la menţinerea şi perpetuarea patrimoniului folcloric local şi angrenarea zonei noastre în circuitul economic românesc.
  
Un alt document de arhivă ne informează că la 6 iunie 1930 au dat examen în faţa unei comisii a Ministerului Instrucţiunii Publice elevele Şcoalei de ţesătură condusă de profesoara Elena Marcu şi că toate elevele au obţinut calificativul „absolvent”. Nu ştim dacă şcoala este aceeaşi cu şcoala Elenei R. Millea sau e o altă şcoală.
  
În anul 1934, primăria urbei Dorohoi hotărăşte să înfiinţeze o şcoală primară şi în cartierul Criva, cartier situat înspre regimentul 29 infanterie. Ea a închiriat imobilul situat pe Calea Regele Ferdinand nr. 80, proprietatea Societăţii Creditul Funciar din Iaşi. Clădirea avea 9 camere, atenansă şi un teren aferent de 3 hectare. Primarul Haralambie Berijan a semnat actul de inchiriere obligându-se a întreţine clădirea în bune condiţiuni. Contractul este redactat în termeni foarte clari, stipulându-se printre altele că imobilul nu poate fi folosit decât ca local pentru şcoală. Clădirea era situată pe locul unde actualmente se află Biserica „Sf.Vineri” de pe Bulevardul Victoriei şi s-a numit Şcoala primară Mixtă nr. 4 „I. G. Duca”. Primul director al şcolii a fost V. Lavric. Chiar din primul an şcolar, au funcţionat toate cele patru clase primare întrcât cartierul Criva era foarte populat. De la 1 octombrie 1937 a fost numit director al Şcolii Primare Mixte nr. 4 „I. G. Duca” profesorul Gheorghe Alexandru, un virtuoz mânuitor al arcuşului de vioară.

În anul 1937, primăria locală condusă de acelaşi Haralambie Berijan cumpără imobilul în care aceasta funcţiona. Dar, situaţia învăţământului dorohoian devine tot mai grea. S-a pus problema desfiinţării Şcolii Primare Mixte nr. 4 „I. G. Duca”. Colectivul didactic nu rămâne indiferent şi se adresează Inspectoratului Şcolar Judeţean Dorohoi cu cererea nr. 4539 din 20 august 1941 prin care se condamnă desfiinţarea şcolii în anul şcolar 1938-1939. Ursu Constantin, directorul de atunci al acestei instituţii de învăţământ, amintind şi cuvintele unui mare gânditor „Deschizi o şcoală, închizi o temniţă”, solicită intervenţia forurilor şcolare judeţene la Autorităţile superioare pentru ca şcoala să-şi continue activitatea. În urma acestor susţinute demersuri şi intervenţii şcoala va continua să mai funcţioneze până în 1946, după care numărul 4 din titulatura şcolii va fi redat Şcolii din Trestiana. Dintre cadre didactice amintim învăţătorii Enescu Eleonora, Tiulea, Rusu, Dănilă Ilie, Pandele Romulus, Axinte Adam. În cei 12 ani de funcţionare a Şcolii Primare Mixte nr. 4 „I.G.Duca” au urmat cursurile primare numeroşi elevi. Dintre ei numim aici doar câţiva: Ioan Midoschi (1936), Talpalaru Vasile, Braun Wilhelm Walter, Lisac Ştefan, Nimereanu Dumitru (1923), Nimereanu Gheorghe (1923), Ostafe Gh. Alexandru (1928), Roibu Octavian (1947).
  
În anul 1941, din iniţiativa Federalei Dorohoi, s-a înfiinţat Şcoala Practică pentru pregătirea ţiitorilor de registre şi vânzătorilor în cooperaţie. Durata cursurilor pentru o serie de elevi era de 17 luni, după care absolvenţii susţineau un examen. Şcoala era întreţinută de Federală şi cooperativele din judeţul Dorohoi. A fost o şcoală efemeră, înfiinţată cu scopul de a acoperi nevoia de cadre calificate în domeniul cooperatist.
  
Tot în anul 1941, la 16 noiembrie, Ministerul Culturii Naţionale şi al Cultelor, Direcţia Învăţământului Particular şi Confesional cu Dosarul nr. 97748/ 16 noiembrie 1941 ca răspuns la cererea şi raportul Comunităţii Evreilor din Dorohoi, „aprobă înfiinţarea Liceului Teoretic Evreiesc cu funcţionarea cursului inferior ca gimnaziu mixt,iar cursul superior numai pentru băieţi”. Liceul a funcţionat într-o casă particulară, apoi în localul Grădiniţei de copii a Comunităţii, iar din 1944 în localul Şcolii Inferioare de meserii.Anul 1944 a fost ultimul an de funcţionare a acestei şcoli.
  
În anul 1948, guvernul comunist a desfiinţat toate şcolile particulare din România. Ca urmare, Şcoala Israelito - Română din Dorohoi îşi încetează activitatea. În localul ei de pe strada Al. I. Cuza a fost înfiinţată o nouă unitate de învăţământ - Şcoala Primară nr. 5. Deşi numele şcolii specifica faptul că este şcoală primară, pe ştampila aplicată diferitelor documente ale ei scrie „Şcoala Elementară nr. 5 Mixtă”, ceea ce înseamnă că funcţionau şi clasele a V-a, a VI-a şi a VII-a. Până în anul şcolar 1954-1955 a funcţionat în localul fostei Şcoli israelite, iar din 1957-1958 a funcţionat în localul Casei de Copii Şcolari nr. 2 de pe Bulevardul Victoriei având ca director pe Dănilă Vasile. În 1960-1961 este numită directoare profesoara Ionescu Aurelia, iar în 1961-1962 director este învăţătorul Cracană Gheorghe. După aceşti ani, documentele devin ambigui, şcoala defiinţându-se „pe tăcute”. Din colectivul didactic al şcolii amintim aici pe: Drafta Vasile, Braha Octav,Lozneanu Sabina,Trebici Sura, Enescu Eleonora, Bugaru Cleopatra, Linscher Etty, Sluzingher Suzana, Hecht Ernestina, Trufinescu Olga, Scheib Otto, Nicolaev Alexandra, Encel Mina (fostă şi directoare a şcolii), Cotter Malca, Bejan Adrian, Herşcovici Estera, Ionescu Aurelia, Vasiliu Aurel, Mandachi Ilarion, Pandele Romulus, Ostafe Maria, Boicu Ioan ş.a.
  
Satul Trestiana a fost atestat documentar în anul 1803, apoi, în 1864 a devenit comună independentă, iar un an mai târziu a fost înglobat la comuna Broscăuţi. În 1925, printr-un decret al Consiliului de Miniştri, satul Trestiana a fost inclus în oraşul Dorohoi. Până în 1897, sătenii din Trestiana îşi trimeteau copiii să înveţe la şcolile din Broscăuţi sau la şcolile primare nr. 2 din Dorohoi care erau în apropiere. Dar, în 1897, în urma nenumăratelor cereri ale locuitorilor, într-o casă particulară de pe strada Voievodul Mihai, se deschide şcoala din Trestiana cu clasele I şi a III-a, având ca director şi unic învăţător pe Ghe. V. Zamfirescu. Prima promoţie de absolvenţi ai acestei şcoli a fost în anul şcolar 1900-1901 cuprinzând 9 elevi. Până în 1922 numărul elevilor a fost mic, unele clase funcţionând comasate. Începând cu anul 1922 numărul elevilor a crescut constant şi, ca urmare, datorită concurenţei, s-au înregistrat şi mari progrese la învăţătură. Mai specificăm că primele eleve absolvente au fost în anul 1904, an în care unii elevi făceau şi clasa a V-a, dar dădeau examen de absolvire la şcoala din Broscăuţi. În anii grei ai războiului şi după război, datorită secetei, foametei, ocupaţiei militare ca şi plecarea unor învăţători în refugiu, cei rămaşi funcţionau dimineaţa la o clasă şi după amiaza la altă clasă. Este cazul învăţătoarei Natalia Mandachi care, dimineaţa preda ore la clasa a II-a şi după amiaza la clasa a IV-a.

Începând cu anul şcolar 1961-1962 şcoala nr. 4 Trestiana se transformă în gimnaziu. Dintre directorii acestei şcoli notăm numele învăţătorilor Gh.Rotărescu (1899-1916), Ioan Nimereanu (1919-1933), Maria Puiu (1933-1944), Vasile Clem (1977-1982), Vatamanu Dan (1989). Din corpul didactic al şcolii : Vasile Grigore Moisa, Dumitru Puiu, Speranţa Nistor, Malvina Grimberg, Virginia Cronţ, Maria Ostafi, Alexandru Ostafi, Elena Tartacan, Teodor Bordeianu, Florica Bordeianu, Andrei Acojocăriţei, Maria Loghin, Elena Jderu ş.a. Dintre absolvenţi amintim nume cunoscute dorohoienilor: Nimereanu Dumitru şi Nimereanu Gheorghe (1923), Ostafi Alexandru (1928), Roibu Octavia (1947), Scripcă Cornelia (după căsătorie Agachi, notar în Botoşani, abs. în 1977), Popescu Gabriela (după căsătorie Butucaru - economistă, director de bancă), Ostafi Felicia (după căsătorie - Pălănceanu, medic stomatolog), Cheşcu Gabriel (fost sportiv de performanţă, încadrat la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi). Şcoala  Mixtă nr. 4 „D. Romanescu” Trestiana-Dorohoi a fost şi este o şcoală ce răspunde cerinţelor cartierului Trestiana şi în care colectivul didactic îşi face cu prisosinţă datoria de educator, mulţi absolvenţi ai şcolii continuându-şi studiile în învăţământul superior.
  
În anul 1950 s-a înfiinţat Şcoala medie Tehnică Agricolă care, însă, a durat doar 2 ani şi apoi s-a desfiinţat. În 1962 se reînfiinţează numindu-se Şcoala Profesională de Mecanici Agricoli. În 1974 se formează şi clasa a IX-a, iar în 1996 se comasează cu Grupul Şcolar „Al. Vlahuţă” din Şendriceni -Dorohoi. Şcoala a avut sediul în fostul campus al regimentului 29 infanterie până în 1996, după care s-a instalat în localul modernizat de la Şendriceni. Această şcoală a avut la conducere directori cu un deosebit simţ gospodăresc şi tact pedagogic: Gh.Maftei, Toader Bădilită şi Sergiu Lungu. Împreună cu colectivul didactic format din profesori cu înaltă calificare profesională au „scos” serii de absolvenţi bine pregătiţi, mulţi dintre ei activând şi astăzi în Dorohoi.
Actualmente  paleta  şcolilor  dorohoiene s-a  îmbogăţit. S-a înfiinţat Şcoala  cu  clasele
I-VIII „Spiru Haret” de pe strada Olinescu (1978), Şcoala Elementară nr. 7 „Al. I. Cuza” de pe  Bulevardul Victoriei (1971), Şcoala nr. 8 „Mihail Kogălniceanu” (1989) din cartierul Plevna. Pe lângă acestea există Şcoala de Arte şi Meserii „Ion Pillat” situată pe strada 1 decembrie nr. 30A - şcoală ce oferă servicii educaţionale şi terapeutice specifice învăţământului şcolar de toate gradele pentru copii cu un anumit grad de dizabilitate.Aici personalul didactic desfăşoară o activitate multilaterală angrenând elevii în activităţi multiple ce îi ajută la formarea lor profesională. O altă şcoală de referinţă pentru Dorohoi este Şcoala Cornerstone (2006). A fost construită, organizată şi finanţată de voluntari din Germania şi Austria aparţinând asociaţiei „Speranţă pentru copii”. La ora actuală, clădirile acestei şcoli sunt printre cele mai moderne şi performante din Dorohoi din punct de vedere al condiţiilor de lucru şi educaţie. Situată pe Bulevardul Victoriei, mai sus de casa de Apă, constituie un exemplu de voinţă, putere de muncă şi, mai ales, suflet pus în slujba copiilor. Din iniţiativa protopopului Mihai Toma, în anul 1993 s-a reînfiinţat Seminarul Teologic din Dorohoi. De această dată a luat numele de „Sf. Ioan Iacob” - sfânt născut pe meleagurile noastre.Seminarul a funcţionat în în diverse clădiri ale Liceului „Gr. Ghica VV”, iar din 2008 are un nou sediu în cele două clădiri de pe strada Poştei, în spatele parcului. Pe lângă remarcabila activitate instructiv - educativă, are şi o susţinută activitate culturală, continuând tradiţia vechiului seminar al eminentului om de cultură, preotul Dumitru Furtună.
  
Ca încheiere la episoadele referitoare la şcolile dorohoiene care au fost ca şi cele care sunt astăzi, ne exprimăm gratitudinea şi omagiul nostru faţă de toţi cei care au pus umărul în educarea copiilor. Nu greşim cu nimic când afirmăm că la Dorohoi, în toate şcolile, „s-a făcut carte” şi, poate de aceea, avem o pleiadă numeroasă de personalităţi care ne fac cinste, ca urmare a pregătirii primite în aceste şcoli.
  
Cei interesaţi pot afla mai multe amănunte din această istorie a şcolilor dorohoiene din lucrarea INCURSIUNE ÎN TRECUTUL ŞCOLILOR DOROHOIENE, autori Dorina Mandachi şi Ilarion Mandachi, apărută la Dorohoi în anul 2008. prof. Dorina Mandachi