Caleidoscop în cuvinte, de WEEKEND: Minunea de a vedea pentru prima dată

Stătea bătrânul lângă băiatul lui de douăzeci de ani într-un tren. Se vedea o mare bucurie şi curiozitate pe faţa tânărului care şedea lângă fereastră.

La un moment dat, tânărul a scos mâinile lui afară, pe fereastră, a simţit trecerea aerului şi a strigat:
-Tată, vezi, toţi copacii merg în spatele nostru !

Bătrânul a zâmbit auzindu-şi copilul.
Lângă ei, stătea o familie şi auzind discuţia între băiat şi tatăl lui s-a mirat cum poate un tânăr de vârsta lui să se  poarte că un copil.
 
Dintr-o dată, tânărul a strigat din nou:
-Tată, tată! Uite la iaz, şi ce animale sunt în iaz; uite, norii se deplasează cu trenul... şi a tot continuat mirarea tânărului.

Apoi a început să plouă, picura pe mâinile tânărului, căruia i s-a umplut faţa lui de fericire şi a strigat din nou:
-Tată, plouă, apa atinge mâna mea, uite tată!

În acest moment, cuplul de căsătoriţi nu a putut să rămână indiferent şi l-au întrebat pe bătrân:
-De ce nu vizitaţi un doctor pentru a primi fiul vostru tratamentul necesar ? Este aproape un bărbat în toată firea iar el se miră de orice lucru, ca şi când l-ar vedea pentru prima dată.

Atunci a răspuns bătrânul:
-Noi venim de la spital, unde fiul meu a devenit văzător; el abia acum descoperă orice lucru pentru prima dată în viaţa lui ! Bara Haki Abdulbaki