Caleidoscop în cuvinte, de WEEKEND: URMĂ DE PRAF

Înaintăm fără pronosticuri şi fără nume şi, în fragilitatea simţirii noastre, se sustrag adulţii.        
Sunt recunoscător inimii tale în anotimpurile obscure.        
La strigătul nenorocirii mele în delir şi statura respiraţiei tale devine fragilă şi se lasă uşor convinsă şi iubită.
Nu credem în delir dar ne risipim şi moştenim nebunia.
Ne sustragem de zilele noastre fără de legi, recurgem la îmbrăţişări şi plângem şi, cu mâinile ridicate în văzduh, aşteptăm goi, sub cerul liber, zeiii să ne spele de păcate.         
Mâine este prea departe pentru promisiuni. Eu îmi voi aminti de o inimă ce a petrecut azi cu mine şi i-a plăcut.         
Ne sustragem încet dar sigur, lasăm în urmă un întuneric perfect, mirosul de tristeţe şi un ecou ce a căzut pe marginea unei urme de praf... Bara Haki Abdulbaki