CHELĂRESCU GH. ALEXANDRU (1902 – 1965) inginer constructor, profesor universitar. S-a născut la 6 mai 1902 în oraşul Dorohoi. Părinţii săi, Gheorghe Chelărescu – funcţionar şi Emilia Chelărescu – casnică, locuiau pe strada Dorobanţi (astăzi Bulevardul Victoriei) nr. 60.
Familia avea o stare materială bună ceea ce a permis înscrierea lui Alexandru la Şcoala Primară nr. 1 de băieţi „Gh. Asachi” din Dorohoi unde a fost coleg cu Saşa Pană (Alexandru Binder). Şcoala era condusă de învăţătorul Vasile Cornescu, iar clasele de elevi beneficiau de învăţători de elită de vreme ce din cei 19 elevi ai clasei a IV-a 15 au urmat gimnaziul „Gr.Ghica VV” din oraş. După absolvirea claselor primare în 1913, Alexandru a urmat gimnaziul dorohoian de băieţi „Gr, Ghica V V” până în 1917. Cursurile liceale le-a urmat la Liceul „A .Başotă” din Pomârla, absolvit în 1921 cu media generală 9,00 !
Rămâne o enigmă ce a făcut până în anul 1924 când s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe, secţia Tehnologie Chimică a Universităţii „Al.I.Cuza” Iaşi. A fost un student eminent. Conducerea facultatăţii i-a apreciat capacităţile intelectuale şi l-a numit încă din timpul studenţiei preparator, apoi asistent suplinitor. Cum era de aşteptat, a absolvit în mod strălucit facultatea în 1928, an în care este numit asistent la Laboratorul de Mineralogie al Universităţii recent absolvite. În 1936, devine inginer doctor în construcţii, susţinând în faţa comisiei o lucrare ce a revoluţionat această ramură cu o temă despre utilizarea rocilor ca materiale de construcţii.
În anul 1942 a fost solicitat să predea la Facultatea de Construcţii a Institutului Politehnic Iaşi
cursurile la disciplina Tehnologia materialelor de Construcţii. A fost avansat profesor titular (1946),
pentru o scurtă perioadă a fost prodecan (1947 - 1948), iar apoi decan al Facultăţii de Construcţii (1948- 1950), concomitent fiind şi şef de catedră. A fost primul titular al catedrei de materiale de construcţii. Un moment important din activitatea sa de cadru universitar îl constituie anul 1945 când a înfiinţat primul laborator de materiale de construcţii, fiind şef al acestui laborator.
A făcut parte şi din Institutul de Fizică şi Ştiinţe Tehnice de pe lângă Filiala Academiei Române din Iaşi, unde a condus subsecţia de Materiale de Construcţii (1950-1960).
Cercetările sale s-au concretizat în peste 50 de lucrări ce cuprind rezultatele cercetărilor practice pe teren, legate de descoperirea de noi materii prime pentru fabricarea cimentului, a ceramicei şi varului (calcarele şi marnele din lungul râului Prut, de la Rarău, gipsul din nordul Moldovei etc.). Important pentru zona noastră este faptul că Alexandru Chelărescu a fost primul cercetător care a descoperit valoarea nisipurilor de la Miorcani (1950) şi a făcut multe alte cercetări în domeniu pe mai tot teritoriul Moldovei (Bacău, Siret). A scris monografii despre rocile existente în nordul Moldovei (Iaşi, Suceava).
A încetat din viaţă în Iaşi la 24 iunie 1965, la doar 63 de ani,o vârstă la care ar mai fi putut realiza multe în domeniul său de activitate. Datorită cercetărilor lui, nisipul de la Miorcani a constituit punctul de plecare şi ulterior materia primă necesară pentru Fabrica de Sticlărie şi Porţelan din Dorohoi ce a fabricat ani la rând produse de primă calitate şi a fost mândria dorohoienilor. Ne facem o datorie de onoare să aducem în memoria dorohoienilor numele celui care a văzut lumina zilei la Dorohoi acum 111 ani, profesorul universitar Alexandru Chelărescu. prof. Ilarion Mandachi