Mulţi ar lua această poveste ca pe o glumă dar există printre noi, bărbaţi care nu vor să se nască în familia lor fete, din mai multe motive cum ar fi: fata se mărită şi pleacă din casa părintească, se schimbă numele ei prin căsătorie, nu duce numele familiei mai departe, ca şi băieţii şi, nu în ultimul rând, creşterea şi educaţia fetelor este mult mai grea. Ştiţi vorba aceea bătrânească: „Mai uşor păzeşti o turmă de iepuri, decât o fată !”
Odată, o profesoară foarte frumoasă ce lucra într-o şcoală de gimnaziu a fost întrebată de colegele ei, de ce nu este căsătorită până la această vârstă.
A început atunci să povestească profesoara că, a fost o dată o femeie cu cinci fetiţe. Soţul ei a ameninţat-o că, dacă şi de data asta naşte o fată, o s-o înstrăineze pe fetiţa ce se va naşte!
N-a trecut mult timp şi a născut femeia tocmai o fetiţă; într-adevăr, bărbatul s-a ţinut de cuvânt şi a luat fetiţa de la mama ei şi a dus-o la uşa unui lăcaş de cult, abandonând-o acolo. A aşteptat mult timp bărbatul să vadă cine îi ia fetiţa dar, degeaba, nu a venit nimeni s-o ia !
Bărbatul şi-a luat fetiţa acasă şi a încercat acelaşi lucru şi a doua zi, şi a treia zi, şi aşa a făcut o săptămână.
De fiecare dată când lua bărbatul fetiţa de la mama ei, se ruga sărmana femeie la Dumnezeu să-i aducă fetiţă înapoi.
Trecând aşa o săptămână, bărbatul s-a săturat şi a adus fetiţa acasă.
Din nou a rămas femeia gravidă şi s-a întors din nou frica ei dar, de această dată, a născut un băiat. Tot în acest timp, fiica cea mare s-a îmbolnăvit şi a murit.
Aşa s-a întâmplat şi la naşterea celui de-al doilea băiat, a murit a doua fată şi istoria s-a repetat până la naşterea celui de-al cincilea băiat.
A rămas in viaţă doar fata aceea pe care tatăl a vrut s-o abandoneze şi cu cei cinci băieţi.
A murit şi mama copiilor iar fata a crescut, având grijă de tatăl său şi de cei cinci fraţi.
Acum, fata din poveste era profesoara frumoasă şi harnică dar care nu s-a putut căsători pentru că trebuia să-şi îngrijească tatăl bătrân şi bolnav. Cei cinci fraţi ai săi au plecat la casele lor şi vin numai la vizită o dată pe lună, la două luni, din ce în ce mai rar !...
Faptul că tatăl său plânge mereu şi regretă amar pentru ce a făcut în trecut îi va şterge vreodată păcatul ?!... Bara Haki Abdulbaki