Dorohoi: Post-scriptum la Festivalul „Mugurelul”- Marcel Dupu sau algoritmul succesului - FOTO

Într-o lume culturală a spiritului dezorientat, al răsturnării valorilor şi a ignorării calităţilor umane şi artistice profunde, din România de astăzi, Ansamblul dorohoian „Mugurelul” se identifică cu o mişcare de rezistenţă, în apărarea virtuţilor artistice.

Cu puţin timp înainte de Rusalii, în amfiteatrul din Parcul dorohoian „Brazi”, lumea dădea năvală să intre. Scaunele erau toate ocupate, iar în picioare, pe margine, mai stăteau cât o pătrime din cei aşezaţi pe locuri. Ne-am întrebat cărui fapt se datorează atâta aflux de oameni ? Răspunsul – cu realism nedisimulat îl rostim -, a fost dat de bucuria de a trăi la cote înalte actul artistic, de plusul de farmec în a vedea oameni cum vibrează, cum se bucură.

Formaţia „Mugurelul”, care a realizat acompaniamenul orchestral, tuturor soliştilor şi formaţiilor care au evoluat, a valorificat, în sensul superior al cuvântului, locul pe care îl ocupă, de mulţi ani, în peisajul folcloric, întâietate cucerită cu pasiune, muncă, ambiţie şi sacrificiu, care a schimbat vieţile a sute de copii. Prin tot ceea ce face orchestra şi dirijorul ei, aşează în prim-plan arta educaţiei, a progresului artistic, al succesului şcolar, toate reunite într-un algoritm al succesului. Este o manieră unică, în această zonă a Moldovei, de a concretiza relaţia dirijorului cu orchestra, cu fiecare solist sau instrumentist, demonstrând, încă odată, pe de o parte, valoarea proprie, iar pe de altă parte, abordări originale cu specificul interpretativ al diferitor zone din ţară.

Orchestra „Mugurelul” slujeşte muzica populară pe toate căile posibile: oferă versiuni artistice, este prezentă în şcoli şi competiţii, atrage publicul în sala de concert, pe scene în aer liber, însoţeşte voci consacrate, demonstrând cu strălucire, că dispune de un repertoriu captivant. Cu profesorul şi dirijorul Marcel Dupu, Dorohoiul depăşeşte limitele strict geografice, ajungând în inimile trăitorilor din puncte diferite, chiar ale lumii...

Privită din rândul de sus al spectatorilor, scena - pe care profesorul-dirijor Marcel Dupu semna cu cuvintele „copii” şi „copilărie” al nouălea episod al unui festival jurizat de nume consacrate ale folclorului românesc, găsind soluţii orchestrale surprinzătoare -, părea o corabie cu artişti, o corabie cu portative, meşteşugit construită şi care cheamă la salvarea de Cotidianul intrat cu noi cu tot, într-o ciudată acceleraţie, într-un nărăvaş modernism, alimentând subcultura şi impozitând susţinerea acesteia. Pentru că ne mai păstraţi în duh şi trăire, prin muzică adevărată, domnule profesor Marcel Dupu, BRAVISSIMO ! (Cornelius Drescanu)

Autor: DorohoiNews.ro