Caleidoscop în cuvinte, de WEEKEND: ÎNŢELEPCIUNEA UNUI COPIL

A intrat un copil în camera tatălui său, care era devastat de munc lui; de dimineaţă până seara urmărind proiectele şi angajamentele sale, nu mai avea timp să stea acasă, decât ca să mănânce sau să doarmă.

I-a spus copilul: „Tată, tu nu mai poţi să te joci cu mine şi să-mi spui o poveste; îmi este dor de poveştile tale şi de a mă juca cu tine; ce părerea ai ca să te joci cu mine şi să-mi spui o poveste ?”
„Fiule, i-a răspuns tatăl, eu nu mai am timp de pierdut sau pentru joacă; am o mulţime de lucruri de făcut şi timpul meu este preţios.

Atunci copilul l-a rugat: „Dă-mi doar o oră din timpul tău, îmi este dor de tine tată!”
„O, fiule, eu muncesc şi trudesc pentru voi, şi într-o oră pe care doreşti s-o petrec cu tine, pot câştiga o sută de dinari; nu am timp de pierdut cu tine, hai du-te şi joacă-te cu mama ta!”

Treceau zilele şi se înmulţeau preocupările tatălui, devenise din ce în ce mai ocupat. Într-o zi, vede copilul uşa biroului tatălui său deschisă şi intră:
„Tată, dă-mi cinci dinari ?
„De ce? Eu îţi dau în fiecare zi cinci dinari, ce faci cu ei? Hai du -te acum, nu-ţi mai dau nimic”.

Plecă copilul trist în camera lui. A stat tatăl şi s-a gândit o vreme la ce a făcut cu copilul său şi a decis să meargă în camera lui şi să-l împace, dându-i cinci dinari.
S-a bucurat copilul când a primit banii şi s-a dus la patul lui, a ridicat perna, a adunat toţi banii primiţi de el de la tatăl lui şi a început să-i pună în ordine şi să-i numere. Atunci tatăl l-a întrebat uimit, de ce-i mai cere bani dacă are adunaţi atâţia ?

Copilul i-a răspuns: „Eu adunam toţi banii pe care mi-i dădeai pentru plimbare şi pentru dulciuri; îmi mai lipseau cinci dinari ca să fac o sută; şi acum ia toţi cei o sută de dinari şi dă-mi în schimb, din timpul tău, o oră că să ne jucăm şi să-mi spui o poveste !” Bara Haqi Abdul Baki