Într-o zi s-au întâlnit Averea, Ştiinţa şi Onoarea şi a avut loc între ele următorul dialog:
Averea a spus:
- Eu am o mare magie asupra oamenilor: strălucirea mea atrage oamenii, indiferent de vârsta lor, dacă sunt copii, tineri sau bătrâni; cu mine se rezolvă toate necazurile; absenţa mea ar aduce dezastrele şi mizerie.
Ştiinţă a spus:
- Mă ocup de mintea omului şi tratez lucrurile cu înţelepciune, logică şi cu legi studiate; eu sunt în conflict constant pentru drepturile omului, lupt împotriva duşmanilor progresului: lupt împotriva ignoranţei, a sărăciei şi a bolii !
Onoarea a spus:
- Eu sunt prea scumpă: nu sunt pentru vânzare şi nici pentru cumpărare; sunt tot timpul îngrijorată să nu fiu irosită; gloria şi neumilirea mea sunt ale tuturor.
La despărţire, s-au întrebat cele trei cum şi când se vor mai întâlni. A declarat Averea:
- Dacă vreţi să mă vizitaţi, suratelor, căutaţi-mă în acel palat mare.
Şi a spus ştiinţa:
- Pe mine să mă căutaţi în acea universitate şi în consiliul înţelepţilor.
Onoarea a rămas în tăcere. Averea şi Ştiinţa au întrebat-o:
- Tu de ce nu vorbeşti ?
A răspuns Onoarea:
- Ce să spun... Eu dacă plec, rămân plecată pentru totdeauna şi nu mă mai întorc!!!.. Pentru că nici ştiinţa şi nici toţi banii din lume nu pot ajuta omul să-şi recupereze Onoarea pe care a pierdut-o într-o clipă !... Bara Haqi Abdul Baki