Sub semnul superlativului, la TVR3: Ansamblul dorohoian „Mugurelul”, 30 de ani în 90 de minute - FOTO

Scriam, în martie 2003, în articolul „De drag, de dor!, cu orchestra Mugurelul”, publicat în Viaţa Botoşanilor: „Fascinaţia sălii, sădită micilor flori, din grădina folclorului autentic, este profesiunea de credinţă a dirijorului, pedagogului, interpretului şi profesorului Marcel Dupu. Cu un simţ special pentru muzică, fiinţa artistului rămâne de la primul până la ultimul acord, plină de lumină, de zâmbet şi de respect, pentru aceşti solişti, pe care îi modelează”. Era vorba şi de nivelul impresionant de interpretare, de repertoriul de mare dificultate ritmico-melodică şi de membrii orchestrei, adevăraţi „ambasadori” ai cântecului popular românesc, în turnee efectuate în Franţa, Spania, Germania, Bulgaria, Republica Moldova.
   
Faţă de ceea ce scriam acum 10 ani, ar fi doar două întrebări: Câte duzini de ani mai trebuie să treacă peste Botoşani, şi nu numai, până când mărturia autentică pentru împlinirea unei idei artistice – înfiinţarea, afirmarea şi consacrarea Ansamblului „Mugurelul” -, va deveni actuală în practica pedagogică muzicală din şcoli, cercuri pedagogice (în care abundă aşa-zise înregistrări ale unor lecţii) sau în activităţile extraşcolare? Cum apreciază adevărata valoare artistică, exprimată de această formaţie în trei decenii de activitate, diriguitorii administraţiei, învăţământului şi ai culturii, ori copiii şi tinerii din judeţ, într-o lume în care, într-o mână avem mouse-ul şi în cealaltă mobilul, cu sonorităţi de consum?
   
Cea mai recentă pledoarie pentru muzică, a fost prezenţa la TVR3, luni 28 octombrie 2013, a acestui Ansamblu, în emisiunea „Cântec şi poveste”, realizată de Horia Gumeni, care aduce în faţa telespectatorilor, artişti de mare valoare ai României, într-un „dialog muzical remarcabil”.
   
Pornind de la „Hora de la Corjăuţi” – un adevărat pretext muzical -, recitalul a fost realmente un regal, prin calităţile interpretative ale soliştilor, prin omogenitate, acurateţe şi efecte melodice -, incluzând preţioase valori artistice, din mai multe zone ale ţării. Printre protagonişti s-au numărat renumitul Ansamblu de dansuri „Mărgineanca”, (coregraf Valentin Rău), -aceasta fiind cea mai bună cooperare artistică din România, după cum aprecia realizatorul emisiunii, concretizată în obţinerea a şase trofee la concursuri naţionale reprezentative, formaţia de dansuri „Stejărelul” (coregraf – prof. Leonid Enea), grupul vocal „Mugurelul”, soliştii Tudor Gîbu, Alexandra Muha, Andrei Panciuc, Elisabeta Ifrim, Bianca Baltă, Elena Dupu, Răzvan Serafim, Dragoş Isac, Adrian Cujbă, Andreea Larionesei, Dumitru Aursulesei. Emisiunea „Cântec şi poveste” a reunit şi foşti membri ai orchestrei: Anca Enea, Iulian Cojocaru, Ionuţ Scripcaru, Andrei Dumbravă, Irina Miron -, prezentarea monografiei orchestrei, rubrica „Să recunoaştem o voce” – cu maestrul Ioan Cobâlă, confesiuni despre ascensiunea orchestrei, incursiuni in arhiva TVR Iaşi, care a realizat această prezentare.
   
În scurtele răstimpuri, ieşind dintre „avangarda” Ansamblului, formată din dansatori şi „ariergarda” acestuia, constituită din membrii orchestrei, dirijorul Marcel Dupu a evocat evoluţiile scenice ale primei formaţii orchestrale înfiinţate la Hilişeu Crişan, personalitatea directorului de şcoală şi a animatorului cultural, Toader Lulciuc, valoarea festivalului Internaţional „Mugurelul”, desfăşurarea repetiţiilor, lăsându-se antrenat într-un dialog captivant, care va avea cu certitudine, valoare unică, în istoria orchestrei.
   
Fiind provocat să se confeseze, profesorul Marcel Dupu, a mărturisit: „Repertoriul îl alegem în funcţie de eveniment şi de grupă, dorind să le cultivăm copiilor, frumuseţea folclorului din toate zonele ţării. (…) Şi la Palatul Copiilor din Botoşani, unde în prezent sunt manager, se desfăşoară o activitate de performanţă cu copii minunaţi şi talentaţi, conduşi de cadre didactice cu vocaţie.”

În adâncul conştiinţei membrilor Ansamblului „Mugurelul”, această emisiune poate marca o clipă decisivă în evoluţia lor artistică, dar şi a altor formaţii similare - concertul susţinut fiind şi un mijloc instructiv educativ, – deoarece, prin spaţiul de o oră şi jumătate al „cântecului şi al povestei” - sugestivă asociere! – s-a depus o mărturie elocventă pentru împlinirea unor idealuri artistice, care prin viziunea didactică, prin adaosurile de spirit şi prin întruparea talentului, au devenit fapte de unanimă admiraţie, care măsoară viaţa şi cântul în trei decenii. Cornelius DRESCANU