Caleidoscop în cuvinte, de WEEKEND: Uneori „Îmi pare rău” nu aduce iertarea

A fost o dată un tânăr foarte nervos, şi care se enerva mereu, din orice. Tatăl său i-a dat un sac plin cu cuie şi i-a spus:

-Fiule, vreau să baţi un cui la gardul casei de câte ori te ia valul de furie şi îţi pierzi cumpătul.
 Dar introducerea cuiului în gard nu era uşoară. Prima zi a bătut băiatul treizeci şi şapte cuie şi s-a abţinut de la furie. După trecerea zilelor, a început să bată cuie din ce în ce mai puţin şi, după câteva săptămâni, a reuşit să se abţină, a încetat să mai fie nervos şi s-o oprit de la bătut cuie în gardul grădinii !

S-a bucurat tatăl de această realizare şi i-a spus băiatului său:
-Acum trebuie să scoţi câte un cui în fiecare zi în care nu te enervezi.
A început băiatul să scoată câte un cui în fiecare zi în care nu s-a enervat până ce a scos toate cuiele din gard.

L-a luat tatăl lui la gard din nou, spunându-i:
-O, fiule, ai făcut bine, dar acum uită-te la găurele făcute în gard, acest gard nu va fi niciodată la fel cum a fost ! Tot aşa, când spui unele lucruri la nervi sau la mânie, ele lasă urme, ca astfel de găuri, în inimile altora. Poţi să înjunghii un om şi apoi să-i spui că-ţi pare rău. Fără îndoială, cuvintele „Îmi pare rău” au un efect bun şi micşorează mult din durerea celui rănit. Dar rana rămâne acolo. Este bine să te controlezi la nervi, deoarece, vorbe spuse sau un gest făcut la nervi fac remuşcările să nu ajute la nimic. Bara Haki Abdulbaki