Corneliu Filip, autorul cărţii „Secvenţe botoşănene”, apărută în anul 1982, scria: „(…) Într-una din numeroasele vizite la Dorohoi, așteptându-l pe Ilie Bordeianu, primarul orașului, să se întoarcă din obișnuitul raid pe șantierele care au împânzit orașul în ultimii ani, am găsit în biroul său, pe un raft, un album îngrijit legat, amintindu-mi de cele de familie. Era plin de fotografii, rânduite cu grijă, cronologic. Într-adevăr, era un fel de album al marii familii a locuitorilor Dorohoiului.
Cunoscusem orașul încă din copilărie. Îl văzusem des, așa că imaginile îmi erau relativ cunoscute. Acum când, fără exagerări, șantierele sunt o prezență în fiecare zonă a urbei, transformând-o, imaginile începuturilor, realizările primilor ani trezesc zâmbete, dar și nostalgii. Ce se putea spune atunci despre Dorohoi? Că era un târg tihnit, prea tihnit, cu șiruri de case-dughene înghesuite pe străzile principale, încercând să ia ochii trecătorilor cu vitrine care, oricât de pline și aranjate puteau fi, erau triste și vetuste. Un loc în care se consumau biografii umile, tăcute, unde cei plecați reveneau rar, aduși de amintirea rudelor ori de necesitatea scoaterii vreunor acte.
Pentru Dorohoi apa a fost o continuă obsesie. Jijia cea leneșă și firavă, care îi trece pe la una din vechile porți, nu putea să-i dea debitul necesar dezvoltării. În calea amplasării oricărei industrii se ridica implacabilă tot problema apei. Anul 1959 a marcat, pentru dorohoieni, realizarea visului. Apele viguroase ale Siretului ajungeau printr-o conductă și până la el. Sacaua cu cai amărâți și plictisiți, prilej de necontenite glume la adresa locuitorilor săi, devenea o amintire.
Pe una din file, într-o fotografiem disting un bloculeț. A intrat și el în filele istoriei orașului, ca fiind primul, vestitorul ansamblurilor ce au urmat. Acestea se vor numi: Olinescu, Doja, Plevna, Victoriei. El, cel dintâi, n-are nume! (…)”. M-am folosit de această introducere pentru a facilita cititorilor Dorohoi News o trecere de la Trecut la Prezent. Autorul acestei cărţi relatează despre un album foto care conţinea imagini, imagini pe care, eu, împreună cu prof. Ilarion Mandachi şi Roşca Velea Alexandru încercăm să le redescoperim în cadrul campaniei de reconstituire a istoriei oraşului, prin fotografie -“Dorohoiul de altădată”. Imaginile “recuperate” şi prezentate până în prezent, dar şi cele ce vor urma, pot fi cunoscute de dorohoieni datorită unor colecţionari de amintiri. Suntem permanent îndrumaţi, de locuitori ai oraşului, de prieteni, de vecini, de cunoştinţe, să continuăm… să căutăm… să încercăm “acolo”… să întrebăm “dincolo”… poate are “ăla”…
Realitatea este ca, deşi am solicitat public, prin intermediul ziarului online Dorohoi News, acelor cititori, care deţin fotografii, cărţi poştale, vederi, cu aspecte ale trecutului istoric al oraşului, să le trimită pe adresa redacţiei, pentru a fi făcute publice, nu s-a primit nimic în această privinţă. Interesul pentru amintiri fotografice, locuri din trecutul oraşului şi imagini vechi nu l-a lăsat indiferent pe pr. Marius Onofrei (parohul de la Strahova - com. Şendriceni), cu care am început o colaborare în acest sens. (Marius P.)
Autor: DorohoiNews.ro