Caleidoscop în cuvinte, de WEEKEND: CUIBUL PRIVIGHETORII

A fost odată, ca niciodată, un băiat de bani gata, ce s-a născut într-o familie foarte bogată şi care credea că orice i se cuvine… Familia lui îi cumpăra orice poftea sufletul lui.

Într-o zi, tatăl lui i-a adus o pasăre, într-o colivie foarte frumoasă, ce se auzea că era din aur. Pasărea aceasta n-a cântat nici o zi, chiar dacă, la cumpărarea ei, vânzătorul a promis că această pasăre va cânta formidabil. Şi, colac pestă pupăză, era şi tot timpul tristă !…

Într-o zi, copilul a stat de vorbă cu pasărea, întrebând-o de ce este tot timpul tăcută, tristă, şi abia mai ciuguleşte câteva  boabe, ce să facă pentru ca pasărea să se înveselească…

La rândul său, pasărea a răspuns copilului:
- Cum vrei tu să fiu veselă,  să cânt, când sunt închisă în colivia asta ?!... Dă-mi libertatea de care, mi-i atât de dor şi atunci, ai să vezi cum o să fiu mereu veselă şi cum mereu o să cânt !
Zis şi făcut ! Copilul a eliberat pasărea iar aceasta a zburat, a zburat şi tot a zburat iar copilul, alergând într-o suflare, a ajuns pasărea într-un loc sărăcăcios, la un cuib dintr-un copac bătrân, lângă un pârâiaş.

Văzând cum pasărea a început să cânte cele mai frumoase triluri, copilul i-a spus:
- Stăteai  la mine într-o colivie de aur, îţi dădeam mâncare şi apă proaspătă, nu-ţi era frig şi nici prea cald, aveai de toate, dar nu cântai deloc; acum văd că eşti fericită şi veselă şi cânţi într-una, în acest loc jalnic !

A răspuns atunci pasărea:
- Poate ai dreptate, pentru că aici nu este ca locul unde te-ai născut tu şi unde ai copilărit dar, nu uita că, aici, m-am născut eu…! Bara Haki Abdulbaki