Personalităţi dorohoiene: Alexandru Oswald Teodoreanu (Păstorel) fiu al Dorohoiului (1)

Cu o jumătate de veac în urmă, într-o zi de duminică s-a stins din viaţă la 15 MARTIE 1964, la ora 5 dimineaţa, în vârstă de aproape 70 de ani, cel mai CUNOSCUT ŞI ÎNDRĂGIT epigramist român, prozatorul şi poetul Alexandru Oswald Teodoreanu (Păstorel). La înhumarea din 17 Martie au participat peste 600 de oameni. S-au depus coroane din partea Uniunii Scriitorilor Români şi din partea redacţiilor unor ziare şi reviste la care a colaborat.
  
S-a născut  la  30 Iulie 1894 în oraşul DOROHOI, dintr-o familie de intelectuali rasaţi. Tatăl său, Oswald, era magistrat iar mama sa, pianistă, era fiica lui Gavriil Musicescu, profesor la Conservatorul de muzică din Iaşi.
  
Copilăria, adolescenţa şi tinereţea (circa 40 de ani) le petrece la Iaşi, după care, din 1934 se stabileşte în Bucureşti unde va rămâne tot restul vieţii.
  
Prezentămt pe scurt alte câteva repere biografice. Este elev la Liceul Naţional şi apoi la Liceul Internat, ambele din Iaşi. După absolvire, urmează Şcoala de Artilerie din Bucureşti (1914 - 1916). Mobilizat pe front ca sublocotenent într-un regiment de artilerie este grav rănit, decorat cu Steaua României şi avansat la gradul de căpitan (1916 - 1918). După război obţine licenţa în Drept (1920), dar nu profesează decât foarte puţin timp ca avocat.
  
În timpul Războuilui al doilea mondial este concentrat (1939 - 1940). Se căsătoreşte destul de târziu (1953) cu Martha Poenaru-Căplescu, ce-i va fi parteneră de viaţă până la sfârşit. În 1959 este arestat pe motive politico-epigramiste şi condamnat la 6 ani închisoare corecţională, executând mai puţin, în urma unor graţieri.

Prezentăm acum câteva date sumare privind opera scriitorului Al. O. Teodoreanu (Păstorel):
·    Debut editorial cu volumul Hronicul Măscăriciului Vălătuc (1928), pentru care obţine Premiul Academiei Române;
·    Volumul Trei fabule (1928);
·    Volumul de epigrame Strofe cu pelin de Mai contra Iorga Nicolai (1931);
·    Volumele de proză: Mici satisfacţii şi Un porc de câine(1931 - 1932);
·    Două volume de publicistică: Tămâie şi otravă şi un volum de epigrame Vin şi apă (1934 - 1936)
·    Volumul de proză Bercu Leibovici (1935);
·    După ce obţine Premiul naţional pentru proză (1937) publică în 1938, un volum de versuri cu titlul Caiet.
·    Traduce, după război, din Anatole France, Moliere, Gogol, Haşek ş.a. Apare în 1957 volumul Berzele din Boureni.

A colaborat de-alungul vieţii sale la circa 50 de reviste şi ziare cu epigrame, sonete, fabule, cronici gastronomice şi despre vin ( ca un recunoscut oenolog).
     
Oraşul Dorohoi se poate MÂNDRI şi astăzi că, într-o vară, poate toridă, în anul 1894, într-o clădire de pe Uliţa mare, a văzut lumina zilei acest Eminescu al epigramei româneşti, pe numele bine cunoscut tuturor, PĂSTOREL.
     
Din scurta prezentare a operei, rezultă complexitatea extraordinară a scriitorului (prozator, poet, publicist, epigramist, cronicar gastronom) Al.O. Teodoreanu, membru al Uniunii Scritorilor Români.
     
Rămas în conştiinţa colectivă, în special prin epigramele sale, s-ar putea crede că unica ocupaţie a lui Păstorel era să glumească şi că nu avea o ocupaţie gravă, serioasă despre viaţă. Ceea ce nu-i deloc adevărat, deoarece, până şi gluma o lua în serios. Când glumea, asta o făcea fie din bunătate, fie din supărare, fie din marele lui amor pentru oamenii cărora voia să le facă plăcere, fie din indignare împotriva ticăloşilor.
    
Vom continua în articolele următoare să prezentăm, mai aplicat, pe acest iubit şi preţuit scriitor dorohoian: Păstorel-epigramistul; Păstorel-fabulistul; Păstorel- sonetistul; Păstorel-publicistul şi alte aspecte privitoare la viaţa şi opera sa atât de diversă. (Prof. Mihai Haivas, Iaşi, Membru al Uniuni Epigramiştilor din România)