Povestea icoanei nepictate de mână de la Piatra Scrisă

Icoana a fost descoperită abia atunci când s-a dorit realizarea unui tunel pentru calea ferată Caransebeş-Orşova dar misterul picturii este încă nedezlegat.

O minune! Şi ca apariţie şi ca mod de realizare dar şi datorită culorilor. Nu se poate să nu te smereşti, plecându-ţi capul în micuţa capelă de la Piatra Scrisă şi să nu te îndrăgosteşti pe loc de frumuseţea icoanei Sfintei Treimi, care se vede pe bolta capelei, pictată direct pe stâncă. Nimeni nu ştie să spună cum a ajuns pictura acolo, ce culori s-au folosit-o sau cine a pictat-o, dar oamenii locului spun că nu este zugrăvită de mână de om. Poate de înger...

Localnicii din Slatina Timiş şi Armeniş aveau o pietate aparte faţă de locul acela, pe care îl tratau cu respect şi fior religios. Istoricii cred că acolo ar fi fost o grotă în care este posibil să fi vieţuit un călugăr, poate chiar Sfântul Nicodim, în drumul său între Vodiţa şi Tismana, drum ce sigur a trecut prin aceste locuri, să fi vieţuit în acea grotă, ba chiar să-şi fi făcut ucenici pe care să-i lase să vieţuiască pe mai departe aici. Cert este că, la un moment dat, un călugăr sau un simplu ţăran a avut aici o viziune, arătândui-se, asemenea lui Avraam la Stejarul Mavrii, Sfânta Treime. Mai mult, în anul 1788 este prima atestare documentare a locului, cunoscut încă de pe atunci ca „Stânca Sfintei Treimi“. Nu se ştie ce fel de icoană va fi fost, cea de acum sau alta, dar aici la 1822 pictorul Moise Buru Scriitoru este consemnat ca restaurator al icoanei Sfintei Treimi. După aceste menţiuni, locul se pierde din consemnările cronicarilor, apărând abia pe la Înanul 1929, când familia Ana şi Vasile Dragomir din Slatina Mică, a ridicat o capelă în amintirea unicei lor fiice care a decedat şi, probabil, că icoana exista atunci, dacă a dat denumire locului. Dimensiunile capelei sunt de 8 metri lungime în exterior şi 4 înălţime, iar în interior de 3,5 metri lungime, 3 lăţime şi 3,50 metri înălţime. În anul 1930, Episcopia Caransebeşului a venit în ajutorul mănăstirii, construindu-i o casă cu etaj pentru personalul monahal şi o clopotnită, astfel apărând aşezarea monahală numită Schitul de la Piatra Scrisă.

Dar, încă de pe vemea austriecilor, localnicii aveau o evlavie aparte pentru acest loc. Atunci când s-a luat hotărârea construirii unei căi ferate pe ruta Caransebeş-Orşova, conform planului, la deschiderea unui tunel într-o stâncă de lângă localitatea Armeniş, s-a aflat pictată icoana Sfintei Treimi. În urma acestei descoperiri, credincioşii locului au fost nemulţumiţi faţă de continuarea tunelului pe aceeaşi direcţie, ştiind că icoana are o semnificaţie spirituală importantă pentru întreaga zonă. Inginerul Mihlheisen, conducătorul lucrărilor, a fost pus în situaţia de a schimba calculele planului, deviind ieşirea tunelului spre Armeniş, la câţiva metri înspre apus de icoană. Este semnificativă o relatare a primarului de atunci al Armenişului, Grigorie Dragomir: „Noi şi mai ales răposatul preot Ilie Sârbu i-am răspuns că acea icoană şi acel loc pentru noi şi pentru toţi trecătorii de lege românească sunt sfinte şi că nu trecem niciodată pe lângă ele fără să ne descoperim capul şi să ne facem sfânta cruce. Cine a fi zugrăvit sfânta icoană, din ce îndemn şi imprejurări şi când, nu avem cunoştinţă deplină. Genunchiul de oameni de astăzi şi părinţii noştri s-au pomenit cu sfânta icoană la loc, unde este acum. Poporul nostru ştie să spună predănii. Noi însă nu ştim nimic mai ales, - de cum ştie poporul. După ce am spus acestea, domnului ober-inginer Mihlheisen… a luat în considerare rugarea noastră, căci la croire a încovoiat tunelul aşa, că iese spre Armeniş cu 4-5 metri spre apus de icoană, ceea ce se vede şi azi” consemnează chiar site-ul oficial al Episcopiei Caransebeşului. „După ce i-am spus domnului ober-inginer Mihlheisen, a luat în considerare rugarea noastră, căci la croire a încovoiat tunelul aşa, că iese spre Armeniş cu 4-5 metri spre apus de icoană, ceea ce se vede şi azi", a scris Grigorie Dragomir, primarul de atunci al Armenişului. Cu ­toate acestea, nimeni nu cunoaşte exact vechimea picturii. O tradiţie locală spune că, dacă arunci un bănuţ în grota de lângă capela cu icoana de pe stâncă şi îţi pui o dorinţă, Sfânta Treime ţi-o va îndeplini, dacă ai spus-o cu inima curată.

Dar nu numai apariţia icoanei este una miraculoasă, localnicii susţinând că aceasta ar şi avea puteri miraculoase, fiind consemnate mai multe minuni făcute în viaţa celor care şi-au plecat genunchii înaintea ei. Zeci de bolnavi, orbi, şchiopi, necăjiţi sau sărmani spun că sunt recunoscători Sfintei Treimi toată viaţa lor, pentru că icoana miraculoasă le-a schimbat viaţa. Tocmai de aceea este şi cea mai vizitată mânăstire din Banatul de Munte. Locaşul nu are hramul la o dată fixă, ci în prima duminică de după sărbătoarea Rusaliilor, „Duminica tuturor sfinţilor“, dată ce este influenţată de data Paştilor, fiind serbată de la 57 de zile după Învierea Domnului. Sărbătoarea Duminicii tuturor sfinţilor transformă zona în cel mai amplu loc de pelerinaj din Banat, mii de pelerini venind să sărute şi să se închine sau să se roage icoanei făcătoare de minuni de la Piatra Scrisă..