Caleidoscop în cuvinte, de WEEKEND: UN DIALOG ÎNTRE VIAŢĂ ŞI OM

Viaţa: Omule, nu te întrista de ceea ce s-a întâmplat.
Omul: Viaţă, oare de ce există durerea ?
Viaţa : Durerea există pentru ca omul să simtă omul gustul fericirii.

Omul: Dar de ce durerea n-are sfârşit?
Viaţa: Ba are, începutul bucuriei este anunţul sfârşitului durerii.

Omul: Dar de ce durerea se prelungeşte ?
Viaţa: Pentru că omul se gândeşte la fericire şi dacă o găseşte, se agaţă de ea.

Omul: Dar fericirea se estimează fără prezenţa durerii, doar atunci sensul său este mai dulce.
Viaţa: Fericirea fără tristeţe nu se numeşte fericire.

Omul: De ce eşti tu nedreaptă ?
Viaţa: Nu sunt nedreaptă dar clarific omului unele capacităţi ale sale, despre care nu ştie.

Omul: Care capacităţi ?
Viaţa: Dacă are ghinionul de a avea un necaz, va arăta capacitatea sa de a avea răbdare.

Omul: Dar dacă omul rabdă, de ce persistă necazul ?
Viaţa: Pentru că, după necaz, apare confortul.

Omul: Dar necazul cauzează senzaţia de deprimare, depresie?
Viaţa: Fără deprimare, depresie şi suferiţă nu se găseşte sensul speranţei, fericirii şi bucuriei.

Omul: Viaţă, tu ai răspuns la toate.
Viaţa: Nemaipomenit eşti tu, omule, cu întrebările tale, dar oare înţelegi tu toate răspunsurile mele ?

Omul şi Viaţa reciproc îşi zâmbesc, unul altuia; este un zâmbet de frică, aşteptare şi de anticipare a viitorului ! Bara Haki Abdulbaki