Odată am fost în pustietatea deşertului, mă uitam curios şi mă miram de frumoasele creaturi ale lui Dumnezeu...
Am observat o furnică ce se plimba prin preajmă mea căutând ceva; nu cred că ştia ce, dar căuta şi căuta neobosită… La un moment dat, furnica a găsit rămăşiţele unei lăcuste şi a început să tragă de ele, încercând să le transporte la locul de adăpost al furnicilor…Şi a încercat... şi a încercat...dar, în cele din urmă, s-a lăsat păgubaşă şi a dispărut, nu ştiu unde. În curând s-a întors însă, cu un grup mare de furnici şi când le-am văzut, mi-am dat seama că, le-a chemat pentru a o ajuta la transportul pe care n-a putut ea să-l facă singură.
Am vrut să mă distrez puţin, şi am luat rămăşiţele lăcustei şi le-am ascuns. A pornit furnica împreună cu suratele ei să caute rămăşiţele lăcustei, aici şi acolo, până la disperare, apoi, s-au dus. Câteva momente mai târziu, s-a întors acea furnică singură, în acelaşi loc, iar eu am pus în faţa ei ce-a mai rămas din lăcustă; furnica s-a învârtit prin jur, s-a uitat după care, a încercat să tragă din nou rămăşiţele, şi a încercat, şi iarăşi a încercat dar tot nu a reuşit. Apoi a mers din nou să cheme furnicile că s-o ajute. A venit, cred, acelaşi grup de furnici dar eu am ascuns din nou rămăşiţele lăcustei.
Au căutat aici, acolo, peste tot; au căutat cu sârguinţă şi cu entuziasm; s-au învârtit ici şi acolo; s-au uitat la stânga şi la dreapta, poate-poate vede ceva dar, nimic! Apoi s-au adunat furnicile împreună şi au atacat-o pe furnica care le-au chemat şi au tăiat-o bucăţi-bucăţi, în faţa mea.. Mă uitam surprins şi şocat, totodată, la ceea ce se întâmplă, având un sentiment de vinovăţie, crezând că au omorât-o din cauza mea... Cred că au ucis-o crezând că ea a minţit !
Până şi furnicile consideră că minciuna este un mare păcat, o crimă ce ar trebui aspru pedepsită, pentru că, minciuna stă în spatele tuturor conflictelor şi războaielor şi distruge totul în jurul său.
Încă mai credeţi că furnicile sunt creaturi mici şi fără minte ?!... Bara Haki Abdulbaki