Biserica de la Hilişeu Crişan unică în lume - jumătate ortodoxă, jumătate catolică
În nordul extrem al României se află un monument unic în lume. Biserica jumătate catolică, jumătate ortodoxă din satul botoşănean Hilişeu Crişan este veche de 200 de ani şi are o legendă care a traversat secolele.
La 56 de kilometri de municipiul Botoşani, traversând ţinutul Dorohoiului, aproape de ultima graniţă a Uniunii Europene, în nordul extrem al României lângă vestiţii Codrii ai Herţei, se află un sat numit Hilişeu Crişan. În aparenţă pare un sat sărac, tipic nordului uitat al României, un cătun aproape de graniţa cu Ucraina, unde în afară de animalelele din gospodării, casele joase din chirpici şi câţiva ţărani luaţi cu muncile câmpului sau adunaţi la crăşmă nu ar mai fi nimic de văzut.
Pe partea stângă a drumului, dinspre Dorohoi către Hilişeu Horia, este un monument amplasat chiar la marginea şoselei indică existenţa unui monument istoric de categoria A, adică de interes naţional. Pe deal se zăreşte un monument uluitor prin frumuseţea sa: o veche biserică ortodoxă din lemn, frumos decorată, înlănţuită de un zid cu sfinţi şi o clopotniţă ce aduce aminte de mănstirile catolice ale benedictinilor. Propriu-zis, pe deal se vede o biserică unicat, aşa cum nu se mai găseşte nicăieri în lume şi care pentru prima dată de la Schisma din 1054, uneşte în trupul ei catolicismul şi ortodoxia. „Este biserica jumătate catolică, jumătate ortodoxă. Un unicat, o adevărată bijuterie arhitectonică a unor vremuri de mult apuse”, spune Dănuţ Huţu, directorul Direcţiei de Cultură din Botoşani.
„O îmbinare uluitoare de stiluri”
Pe vizitator prima dată îl întâmpină masiva clopotniţă a lăcaşului de cult, cosntruită din cărămidă, pe bază de piatră. Zidurile ca şi clopotniţa au influenţe baroce, semănând mai mult a incintă de mănăstire apuseană şi pe care nimeni nu s-ar aştepta să le găsească în nordul României. Pe zid, tot de influenţă barocă se află 13 statui catolice, schulptate direct în piatră. Sunt impozante fiindcă sunt făcute în mărime naturală şi îi reprezintă pe cei 12 apostoli alături de Iisus Hristos. Trecând de poarta, tot de influneţă catolică, se ajunge în faţa unei biserici ortodoxe din lemn, care este defapt inima acestui complex bisericesc. Impresionează prin dimensiunile şi vechimea ei.
Este o biserică ţărănească de acum mai bine de 200 de ani, ridicată din bârne groase de stejar, peste care a fost decorat cu grijă lemnul. Acoperită cu draniţă şi un frumos pridvor făcut ”din bardă” completează această construcţie ortodoxă după model ucrainian. Un balaur cu două capete, străjuieşete pridvorul alături de cinci rozete, simboluri misterioase, a căror însemnătate sau înţeles nu a fost descifrat nici astăzi. Dincolo de uşile masive de lemn, interiorul bisericii se deschide cu smerenie. Impresionează în lumina diafană, lăsată să intre atât cât trebuie de ferestrele înguste, catapeteasma din lemn de tei.
„Este un adevărat model al măiestriei artei lemnului această catapeteasmă. Este lucrată cu foiţă de aur şi este formată din şapte rânduri de icoane în coloane cilindrice, cu sculpturi vegetale, ramuri, frunze şi fructe poleite cu aur”, spune preotul paroh din Hilişeu Crişan, Gabriel Derscariu, care îngrijieşte de vechea biserică.
Totodată în interior se află un jilţ boieresc din lemn masiv, împodobit cu icoane şi simboluri ciudate, alături de un amvon sculptat cu măiestrie în lemn, protejat de un uriaş vultur sculptat. „Este o îmbinare uluitoare de stiluri. Când vorbim de stiluri atât de diferite, oricine s-ar aştepta să iasă un kitsch. Nu este vorba despre aşa ceva aici. Este artă curată. Meşterii au reuşit să armonizeze aceste două stiluri diferite în aşa măsură încât a rezultat o capodoperă”, spune Dănuţ Huţu.
Biserica boierului Biserica jumătate ortodoxă, jumătate catolică a început să fie ridicată în anul 1802. Atunci toată ţinuturile de până la Dorohoi aparţineau mari familii boiereşti Curt. Istoricii spun că erau mari proprietari de pământuri, unde cultivau în principal grâul roşu, bogăţia, ţinuturilor Botoşanilor. Centrul stăpânirii boierilor din familia Curt, unde avea şi conacul era satul de astăzi Hilişeu Crişan. „Pe vremea boierilor se chema satul Curt. Că aici avea casa lui mare. Era bine, spune bunicul meu cu boierii ai lui Curt. Era grâu mult şi satele astea erau bogate. Şi boierii erau foarte bogaţi”, spune un bătrân din Hilişeu Crişan.
În 1802, Vasile Curt ridică pentru oamenii din sat o biserică din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Este biserica ortodoxă din lemn care se află astăzi în mijlocul complexului.
„Boierul Curt a făcut mai mult pentru el această biserică, dar şi pentru sătenii locului. Biserica s-a dorit a fi una boierească, curtea boierului fiind în partea de răsărit a bisericii. Are un farmec deosebit”, precizează părintele Derscariu. Pisania de deasupra uşii bisericii din lemn arată şi când a fost terminată de boierul Curt : 21 mai 1802. Se spune că biserica a fost ridicată pe ruinele unui schit de călugăriţe. Nu se ştiu multe lucruri despre aceste schit, moştenire rămânând doar numele pădurii, „Călugăriţa”, care înconjoară biserica.
În anul 1832, biserica ortdoxă de lemn din satul boierului Curt, se îmbogăţeşete cu o fastuoasă clopotniţă catolică, cu un zid de aceeaşi facturi şi 13 statui baroce. Proabil localnicii au rămas muţi de uimiri, nu mai văzuseră aşa ceva niciodată, biserica satului devenise jumătate ortodoxă, jumătate catolică. Cel care a ordonat modificările în 1832 a fost chiar fiul boierului Alecu Curt. Legenda locului spune că a făcut toate acestea din iubire pentru o femeie. Mai precis pentru tânăra lui soţie, Ana Curt. Povestea spune că abia se căsătorise cu ea şi era foarte îndrăgostit de tânăra, de origine bistriţeană.
Ana Berneasca, cum o chema de fată, era însă catolică, în timp ce Alecu era ortodox. Biserica este defapt un simbol. Pentru a arăta că iubirea uneşte până religiile, Alecu a ordonat construirea de elemente catolice. Soţia sa ar fi venit cu ideea înconjurării bisericii ortodoxe cu ziduri şi simboluri catolice. Legenda spune că defapt simbolul era acesta : biserica ortodoxă era reprezentantă de Alecu, iar Ana Curt era zidul şi clopotnia catolică. Alecu devenise inima Anei. Dealtfel în curtea bisericii au fost îngropaţi cei doi soţi.
Deşi este un monument arhitectonic unic în Europa, fiind şi singura biserică în care se intră prin clopotniţă, biserica familiei Curt, a fost lăsată în paragină de comunişti. Nici după 1990, autorităţile centrale nu s-au sinchisit să o ajute. Nici măcar să o promoveze. Este o perlă arhitectonică ascunsă şi neştiută din nordul României. Turiştii care o vizitează fascinaţi au auzit despre ea, de la oamenii care au descoperit-o întâmplător. Primarul comunei spune că se străduie singur de ani buni ca să o repare. „Dorim să sensibilizăm autorităţile judeţene şi naţionale să ne dea atenţie şi să ne ajute să îl punem în valoare. Am intervenit cu bani de la comună pentru lucrări de stopare a alunecărilor de teren, şi am reparat acoperişul clopotniţei. Am vrea să fie introdusă şi într-un circuit turistic naţional”, spune primarul comunei Hilişeu Horia, Ioan Butnaru. sursa: adevarul.ro