Tradiții și obiceiuri de Florii. Ce ai voie și ce nu ai voie să faci
În Biserica Ortodoxă, Duminica Floriilor este strâns legată de comemorarea unui episod ce precede Intrarea Domnului în Ierusalim şi anume Învierea lui Lazăr de către Iisus Hristos. Învierea lui Lazăr prefigurează Învierea Domnului şi învierea de la sfârşitul veacurilor.
Dincolo de ceea ce spune religia, fiecare loc îşi are propriile tradiţii păstrate din generaţie în generaţie şi devenite simboluri ale locului.
În săptămâna dinaintea Floriilor, tradiţiile locului impun anumite interdicţii. Se spune că nu ar fi bine să te speli pe cap, pentru că cine se spală îi va albi părul. Se mai spune că nu e bine să se semene, pentru că în urma semănatului din săptămâna Floriilor ar ieşi doar flori, nu şi fructe. Aşadar, e bine să semănăm flori. Se mai spune că dacă vaca este „gonită” în această perioadă, viţelul va ieşi bălţat.
„La noi, salcia care înmugureşte acum aduce cu tipul de palmier cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea sa triumfală în Ierusalim, de aceea salciei i se oferă un loc în rândul plantelor medicinale. Acei mugurei de salcie sunt puşi la icoană şi după aceea sunt arşi în anumite locuri împreună cu lumânarea, ca atunci când este furtună şi se citeşte rugăciunea, Dumnezeu să apere gospodăria de rău. Eventual se ard mugurii şi cenuşa se pune în scalda unor bolnavi. Mugurii salciei au anumite proprietăţi considerate terapeutice, dar în general salcia este adusă şi pusă la icoană, păstrată pentru folosinţă medicinală cu tentă magico-religioasă”, explică muzeograful Carmina Maior.
Salcia figurează între arborii sfinţi, este binecuvântată de Maica Domnului, conform legendelor populare. Aspectul ei de arbore care plânge este asociat cu plângerea lui Iisus. Şi faptul că este unul dintre primii arbori care înmuguresc face ca planta să simbolizeze venirea primăverii şi viaţa nouă.
Deoarece copiii sunt consideraţi puri, ei sunt cei care aduceau ramurile de salcie ce trebuiau duse la biserică în sâmbăta Floriilor. Acestea rămâneau în acest loc peste noapte, să fie binecuvântate şi a doua zi, după slujbă, erau împărţite şi duse acasă.
O parte din ramuri erau puse pe morminte pentru că în noaptea de Paşti, ca şi în noaptea de Crăciun, nu numai că se consideră că s-ar deschide cerul şi se pot vedea Dumnezeu şi sfinţii, sau că sufletele bune ajung atunci direct în Rai, dar este considerată şi o perioadă în care este anihilat timpul. Tradiţia arată că sufletele strămoşilor vin şi îi protejează pe cei ai casei. Se mai spune că aceste suflete de dincolo rămân acasă până la Rusalii şi veghează de la streaşină. Este motivul pentru care, în unele părţi din România, în Joia Mare sunt puse găleţi cu apă şi mâncare pentru cei ce vin. Acesta este mai mult un obicei extracarpatic.
În Duminica Floriilor, bisericile sunt împodobite cu frunze de palmier în unele regiuni sau cu ramuri de măslin, de dafin, în zonele în care acestea sunt mai des întâlnite, precum şi în unele din ţările mediteraneene. Alte substitute precum ramurile de arbust sunt folosite în ţările nordice, sau ramurile de salcie în Rusia şi în ţara noastră. În unele ţări sunt folosite flori dar şi ramuri de conifere. Acolo unde sunt întrebuinţate ramurile de finic, acestea sunt adesea tăiate în forme diferite, în special sub forma sfintei cruci. Sursa: tribuna.ro.