Lansare de carte la Muzeul Ştiinţele Naturii din Dorohoi - „Pentru tine...Poezie” de Mariana Adăscăliţei
În sala de festivităţi a Muzeului Municipal de Ştiinţele Naturii din Dorohoi, joi 14 mai a.c., a fost lansat volumul de versuri „Pentru tine...Poezie” de Mariana Adăscăliţei, apărut la editura „Armonii culturale”, Adjud, 2015.
În plină invazie pe plan mondial a aparatelor electronice de tot felul, preponderenţa computerelor, televizoarelor, tabletelor etc. în viaţa social-economică şi politică, infinitatea programelor informaţionale, lectura a ajuns o activitate subminată. Tineretul preferă vizionarea unui film sau a unei casete relizată după o operă literară. În graba timpului se preiau idei gata formulate în diverse site-uri din computere în detrimentul dezvoltării gândirii şi concepţiilor estetice şi critice proprii. Oamenii, în graba lor, nu-şi permit nici o clipă de respiro, un răgaz pentru a se delecta cu lectura unei cărţi bune.
De aceea, îmi permit astăzi să vă reţin atenţia lecturând o carte scrisă din suflet pentru suflet. „Pentru tine... Poezie” este un volum de versuri cu care autoarea Mariana Adăscăliţei te invită să meditezi asupra vieţii. Ea pune întrebări şi formulează idei într-o formă simplă, cu un limbaj curgător izvorît din melodia sufletului ei plin de lirism.
Omul se naşte, învaţă, simte, iubeşte, munceşte, aspiră, visează, speră, trăieşte şi dispare în neant. Este traseul inexorabil al fiecărei existenţe pământeşti. Pentru autoare „Ce minune,când se naşte un OM: E strigăt de durere sau de bucurie/ Când apari pe lume ... Oare cine ştie ?”.
Copilăria rămâne primăvara vieţii în această lume trecătoare, urmată de tinereţea cu „iubirea-i... cel mai sfânt păcat.”. Apoi, oamenii „Împart şi dureri şi doruri”, îşi petrec „viaţa lor ca o poveste,/ o nuvelă... un roman” şi îşi dau seama că „a trecut aşa grăbită/ Parc-a fost un singur an”.
În curgerea timpului, o singură imagine rămâne sfântă icoană pentru orice om – MAMA. Cu „prea multe probleme, prea multe nevoi / Nu mai ştim de suflet, nu mai ştim de noi” şi nu avem răgaz să depunem o rugă şi o floare „în locu-n care s-a mutat de veci”, mama ascunsă în icoana vieţii noastre şi căreia autoarea îi doreşte un loc în rai:
„Pe-acolo cum e mamă, e primăvară poate...
Şi-s florile-nflorite. Lumină-i în CETATE ?
De ce nu vine nimeni de-acolo să ne spună ?”
Lectura volumului înduioşează inima cititorului, participând afectiv la trăirile sufleteşti ale autoarei şi ne îndeamnă să fim mai buni,mai prietenoşi, să preţuim viaţa şi să-i dăm un sens util şi frumos căci „Trece-n fugă Timpul.Timpul nu mai este.”
Câteva clipe putem acorda „De dragul tău... Poezie” şi alături de Mariana Adăscăliţei vom simţi că fiecare dintre noi avem rolul nostru pe Pământ. prof. Dorina Mandachi