Creștinii ortodocși îl sărbătoresc în fiecare an, pe 20 iulie, pe Sfântul Mare Proroc Ilie Tesviteanul, mare făcător de minuni şi aducător de ploi în vreme de secetă.
Legat de această sărbătoare, există nenumărate superstiţii şi tradiţii păstrate din moşi-strămoşi.
Sfântul Ilie fiind şi ocrotitorul recoltelor, în acestă ele se stropesc cu agheasmă pentru ca să aducă rod bogat în anul următor.
De asemenea, încă de dimineață trebuie să se culeagă plante de leac, în special busuioc, ce se pun la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări. Tot în acestă zi, se spune că se culeg și plante ce se întrebuințează la vrăji şi farmece.
Fetele bune de măritat pot afla cum va arăta ursitul lor. Pentru asta, ele trebuie să meargă în ajunul zilei de Sfântul Ilie pe câmpuri, și dezbrăcate să se tăvălească prin cânepă. Dacă noaptea va visa cânepă verde, se vor mărita cu un bărbat tânăr, dacă în vis le va apare cânepă uscată, viitorul bărbat va fi unul în vârstă.
De Sfântul Ilie este bine să nu se pornească la drum și să nu se lucreze, pentru a nu stârni mânia sfântului, care va reacționa cu trăznete, ploaie sau grindină.
Potrivit tradiției populare, de Sfântul Ilie se mănâncă, pentru prima dată, roadă nouă de mere şi de struguri, nuci şi alune.
Fiind considerat şi ocrotitorul apicultorilor, în 20 iulie, la sate, apicultorii trebuie să recolteze mierea de albine, activitate cunoscută sub denumirea de „retezatul stupilor”.
Tot în această zi, se aduc mere la biserică pentru sfințire, aceste fructe devenind de aur pe lumea cealaltă.
În unele zone ale țării, pe 20 iulie, la "hora Sântiliei", ciobanii coborau cu turmele de la stâni și le dăruiau fetelor îndrăgite un caș și o furcă de tors crestată, după care le invitau la horă. Tinerele care nu jucau la acest dans ritual nu puteau fi pețite și nu se puteau mărita în acel an.