DOROHOI-FILE DE ISTORIE: In memoriam OCTAVIAN COTESCU

În urmă cu 30 de ani, la 23 august 1985, a încetat să bată inima unui mare artist român de teatru şi film, originar din Dorohoi – OCTAVIAN COTESCU.

A văzut lumina zilei pe data de 14 februarie 1931, în apropierea Depoului CFR, unde tatăl său, Ilie Coteţ, era electrician. Strada Gloriei, pe care locuiau la nr. 5, a rămas şi astăzi neschimbată. Locuinţa îngrijită cu deosebită atenţie de mama sa Anastasia nu mai este; a ars într-un incendiu ce a avut loc după ce familia Coteţ s-a mutat la Iaşi.

Cercetând drumul şcolar al viitorului artist, constatăm că a fost destul de complicat. A urmat clasele primare la şcoala ieşeană de pe strada Toma Cosma. În 1942 s-a înscris la renumitul Liceu Naţional din Iaşi. După numai doi ani, părinţii îl înscriu la Liceul Militar din Iaşi, după câteva luni la Timişoara şi apoi la Piteşti. Desfiinţându-se acest gen de licee, s-a reîntors la Liceul Naţional din Iaşi. După absolvirea acestuia, având un deosebit talent actoricesc, intră fără greutate la Conservatorul din Iaşi pe care îl absolvă în anul 1950.Este repartizat la Teatrul Municipal Bucureşti.

Debutul ca artist l-a făcut chiar în anul încadrării cu rolul lui Mircea Vadu din piesa „Cumpăna”. Cu acest prilej obţine şi Diploma de la Institutul de Teatru „Matei Millo”. În anul 1968 îşi schimă numele de familie în Cotescu.

Cariera sa artistică avea să cunoască un nou drum ascendent în anul 1960 când devine asistent la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie Bucureşti, la catedra Arta actorului. Doi ani mai târziu, în 1970, devine conferenţiar universitar,iar din 1981 a fost rectorul acestui Institut, până la decesul său din 23 august 1985.

Datorită talentului său actoricesc şi tactului pedagogic, numeroşi tineri studenţi se înscriu la clasa sa.Printre ei: Horaţiu Mălăele, Cristian Ion, Anca Bejenaru, Catrinel Dumitrescu, precum şi iubitul actor dorohoian Dan Condurache.

Prin bunăvoinţa doamnei Mioara Şendroiu, sora marelui artist Octavian Cotescu, am intrat în posesia unui bogat material documentar cu date din activitatea fostului actor de teatru şi film. Este o listă lungă, dar vom creiona doar câteva din cele mai importante roluri din piesele de teatru sau filmele în care a jucat cu nespusă pasiune şi dăruire artistică, roluri ce au rămas în cinemateca de aur a tezaurului nostru cultural. De asemenea, din multitudinea de date oferite de distnsa soră a actorului dorohoian, am refăcut linia genealogică a familiei Coteţ din Dorohoi. Mama - Lazăr P. Anastasia (1901-2008) a fost absolventă a Şcolii primare nr. 1 de fete „Vârgolici în 1922 şi apoi a urmat Şcoala Secundară de fete din Dorohoi. Fratele mamei - Lazăr P. Gheorghe a absolvit Şcoala primară Mixtă nr. 3 în 1924, a urmat Agronomia şi a decedat în anii studenţiei, în 1940. Sora mamei - Lazăr P. Ecaterina (1913-2008) a absolvit Şcoala Profesională de fete „Domniţa Ileana” din Dorohoi în 1937. Bunica Mariei şi Octavian Cotescu – Lazăr Maria şi fratele acesteia, Şovan Simion (lucrător în CFR) au locuit şi ei pe strada Gloriei. Şovan Simion a avut 6 copii: Gheorghe, Constantin, Elena, Ecaterina (trăieşte la Iaşi), Maria (trăieşte la Roman), cu toţii regăsindu-se în registrele matricol ale şcolilor dorohoiene. Pe aceeaşi stradă a locuit şi familia Lazarovici Gheorghe (absolvent al Şcolii de Arte şi Meserii Dorohoi în 1917) cu fiii: Traian (profesor de latină) şi Eugen (inginer agronom), ambii în Constanţa. Dna Maria Şendroiu aminteşte şi de familia Muşan Nicolae cu fiica lor Elena, familie de mari proprietari, cu moară, moşii, maşini şi o maşină sistem maxi-taxi ce făcea curse între Dorohoi-Cernăuţi. Este un tablou suscint al mediului în care a crescut copilul Octavian Cotescu la Dorohoi.

Rolul lui Caţavencu din „O scrisoare pierdută” a dramaturgului I.L. Caragiale i-a adus consacrarea. A urmat rolul lui Tom din „Menajeria de sticlă” de Tennessee Williams, Gogu din „Proştii sub clar de lună” de Teodor Mazilu; mai târziu a jucat în „Macbeth”, „Revizorul” lui Gogol, în „Amooor” de Murray Schisgal, în „Dimineţile unui băiat cuminte, „Asediul”, ”Buletin de Bucureşti” şi multe, multe alte roluri care i-au adus numeroase elogii pe deplin meritate. A jucat în peste 50 de filme şi aplaudat întotdeuna la scenă deschisă ceea ce nu e la îndemâna oricărui artist! Prezenţa numelui său în repertoriul unei piese sau film asigura succesul pe scenă şi umplea sălile de spectacol.

A fost căsătorit cu actriţa de teatru şi film, renumita Valeria Seciu (n.la 2 august 1939 la Bucureşti), câştigătoare a numeroase premii şi distincţii din care menţionăm aici premiul UNITER în 2007 pentru întreaga activitate pusă în slujba artei. Doamna Valeria Seciu a fost studentă în clasa lui Octavian Cotescu de la care şi-a însuşit meseria de actor câştigându-i totodată pentru toată viaţa şi inima. Sensibilă, graţioasă şi tandră, a avut o prestaţie de excepţie în filmul „Adela”, în care prin rafinamentul artei sale şi cu o feminitate explozivă a contribuit la succesul acestui film care a obţinut în 1985 (ce coincidenţă stranie a soartei cu anul decesului soţului ei ...) Marele Premiu la festivalul de la San Remo. La 27 iunie 2015 a primit o stea pe aleea actorilor din Piaţa Timpului din Bucureşti. Dar, sensibila actriţă Valeria Seciu, în durerea singurătăţii sale, s-a retras în acest an de pe scenă spre regretul tuturor celor care au urmărit-o cu sufletul la gură în rolurile sale.

Soţii Octavian Cotescu şi Valeria Seciu au un fiu – Alexandru (născut la 26 aprilie 1968, în acelaşi an cu fiica d-nei Şendroiu-Smaranda). Este absolvent al Institutului de Construcţii Civile Bucureşti, a obţinut o bursăde 10 luni  la Sheffield, unde s-a specializat în seismologie. După moartea tatălui său, s-a retras mult în sine, dezamăgit de soarta care i-a luat de lângă el un suflet de rară gingăşie, umanism şi înţelegere. Negăsindu-şi loc în această lume, s-a retras în pacea oferită de biserică. A urmat 7 ani la Institutul Teologic (4 ani la Institutul Teologic, secţia Pastorală şi 3 ani la acelaşi institut-secţia Filologie, limbile latină şi greacă), apoi a ales calea monahală. S-a retras în anul 2000 la muntele Athos sub numele de Daniil, unde are o activitate pastorală concomitent cu activitatea de restaurare a unor clădiri vechi. De asemenea este un bun traducător a diverse lucrări din greaca veche.

Octavian Cotescu a fost un mare OM care a păstrat discreţia caracteristică moldovenilor, nu şi-a dat niciodată aere de mare actor, dar în prestaţia rolurilor sale depăşea mărimea unei stele. Afişând o candoare de om simplu, te subjuga prin comicul său irezistibil şi prin blajinitatea replicilor sale. Cu timbrul său inconfundabil, cu un farmec unic al harului ce-l avea, dădea replicilor sale o notă grav-comică însoţite de o fină observaţie de psiholog şi critic. A avut un umor specific şi un „firesc” în toate rolurile interpretate. A rămas „văduvă” pentru totdeauna Tanţa lui Băeşu, marea iubire a lui Costel, interpretat cu un talent de neegalat de Octavian Cotescu. Din anii de neagră amintire, cu privaţiuni de tot felul, cu grija zilei de mâine, când totul părea sumbru la orizontul existenţei noastre, rămân neuitate episoadele de duminică ale serialelor „Tanţa şi Costel” sau „Iubirea e un lucru foarte mare”. Cu toţii ne programam în aşa fel treburile zilei, încât la ora difuzării serialului să ne putem aşeza în faţa micului ecran şi să ne încălzim sufletele cu prestaţia extraordinară a marelui Octavian Cotescu alături de renumita Coca Andronescu. Era ca o lumină meteorică în acei ani neguroşi...

Oraşul Dorohoi l-a apreciat pe marele actor Octavian Cotescu declarându-l „Cetăţean de Onoare” şi i-a ridicat un bust în faţa şcolii ce-i poartă numele. Prin aceste umile rânduri am dorit să aducem un modest omagiu celui care a strălucit pe firmamnetul monştrilor sacri din cinematografia românească. prof. Dorina Mandachi