Un sfânt al cărui nume este purtat de mii de români este sărbătorit astăzi

Sfântul Sfințit Mucenic Ciprian și Sfânta Muceniță Iustina fecioara sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 2 octombrie.

Sfântul Ciprian s-a născut în vremea împăratului Deciu (către anul 250). Se făcuse filozof și vrăjitor vestit în Antiohia Siriei, de neam era din Cartagina, născut din părinți necredincioși, fiind dat din copilărie spre a sluji zeului Apolon.

A învățat magia în Atena, Egipt, Caldeea și dobândise o mare faimă printre închinătorii la idoli. În Antiohia a mers când era desăvârșit în toată răutatea: vrăjitor și fermecător, pierzător de suflete, mare prieten și credincioasă slugă a stăpânitorului iadului, cu care singur față în față a vorbit.

Despre acest lucru singur a mărturisit, spunând: "Să mă credeți pe mine că singur pe diavol l-am văzut, pentru că prin jertfe l-am rugat și l-am sărutat și am grăit cu dânsul și cu aceia care sunt la dânsul mai mari și m-au iubit și mi-au lăudat înțelegerea mea ... Era chipul lui ca o floare de iarbă și capul îi era încununat cu o coroană prefăcută, nu adevărată, ci nălucire de aur și pietre luminoase, care lumina chipul acela și hainele lui erau minunate.

Iar când se întorcea încoace sau încolo se cutremura tot locul acela și mulți stăteau lângă scaunul lui cu fel de fel de rânduieli ale duhurilor răutății, întru mare supunere.

Eu cu totul pe mine mă dădusem atunci, supunându-mă la toată porunca lui". Aceasta a spus-o singur Sfântul Ciprian despre sine după întoarcerea sa la Dumnezeu. (Viețile Sfinților)

A fost câștigat la credința creștină de către Iustina fecioară și creștină, care pe toate demonicele lui lucrări ca pe o pânză de păianjen le-a sfărâmat.

Iustina era din Antiohia și pentru frumusețea ei un tânăr Aglaid a mers la vrăjitorul Ciprian pentru a-l ajuta să câștige atenția ei. Ciprian și-a pus tot meșteșugul în această acțiune, dar eforturile sale s-au dovedit zadarnice.

A renunțat atunci la magie s-a convertit la creștinism, devenind propovăduitor al noii credințe. A fost prins în timpul prigoanei împotriva creștinilor, de această soartă având parte și Iustina. Au fost împreună supuși la chinuri și apoi decapitați în Nicomidia, din ordinul lui Dioclețian (284-305).