Nemțișor… este tabăra de vară care a devenit deja cunoscută pentru organizarea și ineditul ei. Anul acesta a avut loc a VIII-a ediție la care am avut și eu norocul să iau parte. 20-23 iulie, mai exact 4 zile magice care mi-au marcat vara în cel mai frumos mod posibil. Împreună cu gașca mea de prieteni, am avut grijă de a ne pregăti din timp, pentru a bucura privirile celorlalte suflete prezente în Poiana Prieteniei, casă pentru aproximativ 700 de omuleți. Gândurile bune, zâmbetele și marea de energie ne-au învăluit încă din primele minute.
Prima zi, primele impresii, primele activități au dat startul unor zile de poveste. Încă din prima seară am luat contact cu tema taberei, și anume „Să învățăm curajul de a spune Adevărul!”, lucru demostrat prin două filmulețe, având la bază biografia unor preoți ce au cunoscut adevărul suprem în închisorile comuniste și care au purtat cu ei suferința carcerei pe tot parcursul vieții.
A doua zi a debutat evident cu vestita trompetă militară care unora le-a generat o stare de bine, iar altora le-a strivit câțiva neuroni. Sfânta Liturghie, săvârșită de un sobor de preoți, în frunte cu P.S.Macarie, episcop al Europei de Nord, masa, sesiunile, conferințele și, bineînțeles, parada steagurilor au mai marcat o zi. Din punctul meu de vedere, a treia zi a fost cea care ne-a atins cu adevărat sufletul. Spun asta pentru că știam că mai avem câteva ore până vom pleca acasă, că ne va fi dor de timpul petrecut aici, de prieteniile legate care pot dura o viață întreagă, știam că e seara în care ne dezvăluim talentele și,nu în ultimul rând, ultima seara în care, prin rugăciunea comună a celor 760 de suflete, eram mai aproape de Dumnezeu. Că tot vorbeam de talente, țin să menționez că ATOR DOROHOI, cel din care fac și eu parte, a bucurat publicul cu trei momente artistice: unul folk aparținând Antoniei Botezatu, sceneta „Vodă și boierul Moflea” susținută de Elisabeta Mihoc (Moflea), Bogdana Neaună (Vodă) și Adelin Robert Crușninschi (Gheorghe) și o suită de dansuri populare ale ansamblului „Plai dorohoian” (Adelin Crușninschi, Larisa Dănilă, Robert Enăchescu și Andreea Axinte), acesta din urmă fiind invitat și la ITO 2017. Asta dovedește că munca, sacrificiul și dorința de a ne apropia de perfecțiune dau, până la urmă, roade. Seara s-a încheiat cu un foc de tabără care ne-a încălzit sufletul și la propriu și la figurat.
Iată că a venit ziua plecării… prietenii frumoase, oameni cu un suflet bun, experiențe de neuitat, poate regrete, lacrimi, dar și speranțe, toate acestea pot descrie o mică parte din sufletul unui participant. Aș vrea să mulțumesc Părintelui Claudiu Foca, dar și doamnei preotese cu ajutorul cărora am trăit momente de neuitat, am devenit mai încrezatori, cred eu, mai uniți și mai optimiști.
Pentru mine, Nemțișor a însemnat trăiri intense, maturizare, cunoașterea adevăratului potențial, aflarea adevărurilor necunoscute, dar și legarea de noi prietenii. Pot spune că voi avea limpede în minte acele patru zile petrecute în Poiana Prieteniei, nume ce se ridică la adevărata valoare. Prieteni, foarte mulți prieteni, acest cuvânt îmi descrie sufletul.
Țin să adaug și căteva gânduri din partea colegilor mei, pentru că am învățat că suntem o familie, iar gândurile mele nu ar avea valoare fără ei: Bianca – „Mă întorc în Poiana Prieteniei cu drag în fiecare an! Sub cerul de la Nemțișor nimic nu pare imposibil alături de cei mai dragi oameni din viața mea.”, Antonia - „Pentru mine, participarea în Tabăra Nemțișor a fost ca o gură de liniște, pace si rugăciune.”, Sebi – „Aceste zile petrecute la Nemțișor au fost de milioane.”, Larisa - „Tabara Nemțișor a fost mult prea frumoasă pentru a o putea descrie în cuvinte.”, Codruța – „Am întâlnit oameni minunați, cu suflete de aur care au reușit să-mi umple sufletul de bucurie.” și Alina – „Poiana Prieteniei chiar este un loc minunat, un basm devenit realitate.”
Mulțumim lui Dumnezeu pentru aceasta ediție care a mai unit 700 de suflete și pentru răspunsul la întrebarea „Cine este Adevărul?”: Hristos Domnul! (Neaună Bogdana, ATOR Dorohoi)