Biserica Ortodoxă prăznuieşte Schimbarea la Faţă a Domnului în fiecare an pe 6 august. Această sărbătoare aminteşte creştinilor de minunea care a avut loc pe muntele Tabor, unde Hristos îşi descoperă dumnezeirea Sa prin natură umană pe care şi-a asumat-o. Matei, Evanghelistul descrie această întâmplare astfel (Matei 17, 2) „Şi a strălucit faţă Lui că soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe că lumina”.
Sărbătoarea Schimbării la Faţă datează de la începutul secolului al IV-lea, când Sfânta Împărăteasa Elena ctitor este o biserică pe Muntele Tabor. Primele menţiuni ale acestei sărbători se regăsesc în cadrul unei serii de documente din prima jumătate a secolului al V-lea. În Apus, sărbătoarea a fost adoptată doar mai târziu, în urmă hotărârii luate de papa Calist al III-lea, că un mod de a-şi arăta recunoştinţă faţă de creştini, deoarece aceştia au biruit împotriva turcilor în 1456 la Belgrad. În Biserica Rusă se obişnuieşte că în această zi să se facă pomenire a tuturor celor adormiţi, în timp ce în unele zone este obiceiul de a aduce struguri la biserică, urmând a fi împărţiţi credincioşilor, conform calendarulortodox.ro.
Faimoasa icoană a Schimbării la Faţă a Domnului este extrem de profundă şi bogată prin tot ceea ce transmite. În centrul acesteia este Mântuitorul având un veşmânt alb, înconjurat de un fond închis de culoare (mandorlă), aspect prezent şi în icoană învierii. La picioarele Mântuitorului nostru Iisus Hristos sunt ucenicii Petru, Iacob şi Ioan, dar şi Moise şi Ilie.