Comandorul Cuciureanu D. Vasile – „Pilotul lui Ceaușescu”

A rămas în memoria satului natal drept „pilotul lui Ceaușescu” datorită unei vizite pe care Nicolae Ceaușescu – președintele Republicii România pe atunci – o făcuse la Dorohoi, venind cu un elicopter al cărui pilot era nimeni altul decât Cuciureanu Vasile.

DATE BIOGRAFICE
Cuciureanu Vasile s-a născut la 11 ianuarie 1935 în satul Cobâla, comuna Șendriceni, județul Botoșani. După absolvirea a șapte clase primare în satul natal, a urmat cursurile Școlii de Arte și Meserii din Dorohoi pe care, în 1952, le-a promovat cu calificarea de croitorie bărbătească. Ulterior și-a completat studiile prin promovarea cursurilor Liceului teoretic și cu susținerea examenului de bacalaureat.

DE LA CROITORIE LA AVIAȚIE
Tot în anul 1952, la Popești-Leordeni a urmat și promovat Școala de parașutiști iar apoi la Dezmir-Someșeni și Școala de zbor fără motor.

Începând cu luna noiembrie 1952, Cuciureanu Vasile a devenit elev al Școlii de Ofițeri de Aviație numărul 3 de la Buzău pe care, la 9 ianuarie 1956, a promovat-o cu gradul de locotenent aviator.
Repartizat în Regimentul 253 Aviație Asalt de la Turnișor Sibiu, Cuciureanu a făcut trecerea pe avionul IL-10 pentru ca în luna mai 1956, regimentul de Aviație – Asalt desființându-se, să fie mutat în Școala de Ofițeri de Aviație numărul 1 de la Tecuci unde a zburat pe avioanele IAK-18 și IAK-11.

În luna aprilie 1957, mutat în Regimentul 282 Aviație-Cercetare de la Târgușorul Nou – Ploiești a continuat zborul pe avioanele IAK-18 și IAK-11. Desființându-se și acest Regiment, în luna iunie 1958 a fost mutat în Regimentul 108 Aviație-Transport de la Otopeni, în cadrul escadrilei de cercetare și corectarea focului artileriei, subunitate nou înființată a cărei personal navigant provenea din Regimentul de la Ploiești.

La 30 decembrie 1958, Cuciureanu a fost înaintat la gradul de locotenent major iar către sfârșitul anului 1959, ca urmare a unei noi restructurări, din escadrila de cercetare a mai rămas doar o patrulă a cărei comandant a fost numit Cuciureanu.

În martie 1962, locul patrulei de cercetare a fost luat de o primă escadrilă de elicoptere (dotată cu elicoptere MI-4), în cadrul căreia Cuciureanu a rămas în continuare comandant.

În octombrie 1965, escadrila de elicoptere s-a constituit în nucleul unui nou regiment, Regimentul 94 Elicoptere, înființat pe aerodromul de la Alexeni. Ca urmare, păstrându-și funcția, căpitanul Cuciureanu (fusese avansat în grad la 30 decembrie 1961) a fost mutat la Alexeni unde, ca urmare a experienței acumulate ca instructor, a contribuit la pregătirea în zbor a noilor piloți de elicoptere, ziua și noaptea în condiții meteo normale, iar ziua și în condiții meteorologice grele.

În tot acest timp, înaintat la gradul de locotenent-comandor, Cuciureanu a participat atât la aplicațiile cu trupele de uscat cât și cu marina militară, începând din anul 1964, executând cu elicopterul mai multe zboruri deasupra Mării Negre.

Ca urmare a unei foarte bune pregătiri în zbor, la 1 iunie 1971, Cuciureanu a fost mutat în Escadrila de elicoptere a Flotei 50 Aviație-Transport de la Otopeni (flota prezidențială) unde a fost încadrat comandant de echipaj pe elicopterul Alouette III B.
Înaintat, în august 1972, la gradul de căpitan-comandor, în anul 1976 a fost numit comandant al escadrilei de elicoptere.

Intenționându-se dotarea Flotei 50 Aviație-Transport cu noi tipuri de elicoptere, în noiembrie 1976 a fost trimis la Munchen-Germania unde a urmat un curs de cunoaștere (teoretică și în zbor) a elicopterului Bo-105, iar în 1979, la Marignane-Franța, timp de trei săptămâni, a urmat un curs de cunoaștere a elicopterului Dauphin S.A.-365 C, în final obținând atestarea de comandant de bord pe acest tip de elicopter.

Înaintat la gradul de comandor în 1979, în anul 1982 a fost promovat în funcția de locțiitor pentru elicoptere al comandantului Flotei 50 Aviație-Transport pentru ca, la 16 august 1985, la împlinirea limitei de vârstă ca personal navigant, la cerere, să fie trecut la pensie.

UN OM DEVOTAT MESERIEI
Cuciureanu Vasile a zburat un număr de 14 tipuri de aeronave (2 tipuri de planoare, 7 tipuri de avioane și 5 tipuri de elicoptere) totalizând peste 7200 ore de zbor.
Începând din anul 1975, Cuciureanu a obținut calificarea de pilot elicoptere clasa I-a, iar în calitatea de comandant de echipaj elicopter în Flotila 50 Transport, în depline condiții de securitate, a executat numeroare misiuni de importanță excepțională.
Pentru meritele sale a fost distins cu mai multe ordine și medalii, între care Ordinul ”Meritul Militar” clasele III, II și I; Ordinul ”Steaua României” clasa a V-a.

Datorită înaltului său profesionalism, în anul 1971, Cuciureanu a reușit a preveni unele eventuale incidente și chiar catastrofe ce s-ar fi putut produce cu elicopterele MI-4 la care intervenise o subtilă defecțiune tehnică. Astfel, la 7 ianuarie 1971, pe aerodromul de la Alexeni, în timp ce, cu un elicopter MI-4, într-un rulaj aerian se deplasa la start, a simțit un trepidaj puternic de foarte scurtă durată. Fără a trece cu vederea această situație, Cuciureanu a raportat simptomul conducătorului de zbor, elicopterul fiind reținut la sol. La controlul ce i s-a făcut, s-a constatat o fisură la batiul pe care era montat redactorul principal și pe axul căruia era montată elicea portantă. Procedându-se la controlul și a celorlalte elicoptere MI-4 din dotare s-au prevenit alte asemenea situații.

Pensionar fiind, în anul 1999, ca urmare a experienței și pregătirii acumulate, timp de șase luni, Cuciureanu Vasile a fost solicitat ca specialist de către Compania ROMAVIA.

În anul 2004, Cuciureanu a fost ales membru în Consiliul de conducere a filialei ARPIA a municipiului București.

SALVATOR A SUTE DE VIEȚI OMENEȘTI
Într-un interviu luat de către comandorul aviatic Constantin Iordache, cel care a scris un articol în Revista ”Orizont Aviatic” nr. 35 / 2005, cu titlul ”Drumul parcurs de către pilotul de elicoptere – Comandor Cuciureanu D. Vasile” mărturisește că nu poate uita cum în primăvara și vara anului 1970, ca urmare a inundațiilor din Transilvania (pe râurile Someș, Târnave, Olt, Mureș) din Moldova (pe Siret) și pe Dunăre, în condiții deosebit de grele și de mare risc, a participat la salvarea a peste 1000 de persoane (între care bolnavi, copii, bătrâni și femei), de bunuri precum și la transportul de alimente, medicamente, medici și diferite materiale solicitate în zonele calamitate. Dar nu numai inundațiile l-au solicitat ci și ninsorile abundente, înzăpezirile. Astfel, în ianuarie 1966, Cuciureanu a participat la măsurile de aprovizionare cu alimente a personalului (și a familiilor acestora) din Regimentul 86 Aviație-Vânătoare de la Borcea, întroieniți și izolați ca urmare a ninsorilor extrem de abundente. Și tot la Borcea, a transportat electricieni și materialele necesare pentru repunerea în funcție a liniei electrice Călărași-Gura Ialomiței, care deservea și Regimentul de Aviație.