Ierarhi și preoți dorohoieni care au contribuit la Unirea din 1918 (V) - Doi preoți cărturari și contribuția lor

Preotul Ciocoiu Constantin - pentru a stimula eroismul ostaşilor dorohoieni pe cîmpul de bătălie a răspîndit printre ei broşura ”Rugăciuni zilnice” (1916), găsită şi în spitalele din Dorohoi. Din conţinutul ei rezultă dorinţa arzătoare a românilor de a se uni într-un stat naţional, de a înfrânge dușmanul invadator, care urmărea destrămarea natiunii române.

Preotul Dumitru Furtună - a organizat în oraş o societate de educaţie cetăţenească, care urmărea trezirea în rândurile tineretului a unui curent de dragoste pentru viaţa morală, pentru scrierile ce vorbesc despre sufletul nostru popular.

Societatea ”Sf. Maria” a luat ființă la 15 octombrie 1917, iar Statutul Societății menționează în primul articol, împrejurările și scopul pentru care a luat ființă: ”în amintirea vitejilor dorohoieni cari au murit eroic în marele nostru război”. ”Cel mai frumos monument pentru cei căzuți vitejește trebuie ridicat, creștinește, în sufletele tineretului din orașul și ținutul nostru” spunea părintele într-o cuvântare a sa.
A publicat cărți și broșuri prin intermediul cărora se dorea colectarea unor sume în sprijinirea activității acestei instituții dorohoiene. Iată câteva frânturi dintr-un cuvânt (publicat în 1924 cu titlul sugestiv ”Aduceţi-vă aminte...”) rostit în Catedrala din Dorohoi, în ziua de 1 ianuarie 1918:
”... astăzi, zi de începere a unui nou an în şirul tainic al vremii (1918), să o hărăzim celor ce s-au jertfit pentru credinţă şi ţară.

... 15 august 1916, când goarnele au sunat mobilizarea şi clopotele, cu glasul lor religios, au dat ajutor goarnelor ostăşeşti, în miezul nopţii, şi sufletul nostru a tresărit de la Nistru şi până la Tisa, din Carpaţi şi până-n mare, şi am vorbit, parcă, în acele clipe cu marii Voievozi ai Neamului, şi dacă s-a auzit zăngănit de săbii, - bătrânii ctitori din morminte au răspuns şi au zis ostaşilor: «Mergeţi cu bine! Alţii aţi muri. Nu vă pese! Mai bine este vouă aşa, lângă noi cu slavă – decât împotriva noastră cu ruşine!! Mormintele nu înseamnă neapărat că cei din ele sunt morţi!»

A doua zi, de dimineaţă, ostaşii au plecat chiuind, cu flori la pălărie, de răsunau văile şi scrâşniau din dinţi vrăjmaşii – de orice soi erau ei! Cei mai în vârstă mergeau acum a treia oară, căci văzuseră pe ’77 şi fuseseră la 1913... voi iubiţi ostaşi ce aţi căzut în luptă, în batalioanele şi regimentele şi corpurile de oaste care zac în ţărâna patriei; iubita patrie a tuturor, Patria tuturor românilor, Patria care strigă că vrea Unirea tuturor fraţilor, Patria «România Mare» care s-a sfinţit şi mereu se sfinţeşte cu scumpul vostru sânge! 

Vă plângem cu recunoştinţă, căci prin moartea voastră, numele Neamului s-a păstrat cinstit şi prin voi, viitorul unei Românii întregite. Şi fiţi încredinţaţi de-a pururi că în sufletele tuturor românilor cinstirea eroilor se păstrează cu sfinţenie, după cum ne-aţi spus voi, când aţi căzut pentru ţară:

Aduceţi-vă aminte
Şi de cei de prin morminte,
Care s-au luptat cu dor,
Pentru-al Ţării viitor...”
Dorohoiul - punte de legătură între frați

Prin străduințele preotului Furtună s-au realizat pași importanți în ”cimentarea” Unirii de la 1918. Între anii 1919-1933, preotul și directorul de școală - Furtună Dumitru - oferă burse de studiu elevilor din Basarabia și Bucovina. Astfel, un număr important de elevi învață aici, atât la Liceul ”Grigore Ghica” cât și la Seminarul ”Pimen Mitropolitul”, iar Dorohoiul devine o punte de legătură între frați. Pr. Onofrei Marius