Document inedit: O scrisoare de pe vremea primului război

De curând am găsit o scrisoare trimisă de Natalia, o mamă îngrijorată, fiului ei aflat pe front. Scrisoarea are data de 16 ianuarie 1918 și a fost trimisă din comuna Zvorâştea, care pe atunci aparținea de județul Dorohoi.

Acest document inedit surprinde totodată și starea de spirit și greutățile pe care le înfruntau dorohoienii noștri în acea vreme.

„Scumpul meu fiu!

Află despre noi că suntem bine sănătoşi, dimpreună cu toţi fraţii tăi. Vei şti, că Gheorghiţă, vărul tău, a venit de pe front acasă şi, fiind bolnav, a intrat în spital la Dorohoi şi are să-i facă operaţie la gât, având nişte bube grele. Vei şti că moşu' Haralamb[ie] este în judeţul Botoşani cu regimentul din care face parte el.

Deasemenea vei şti că moş'tu Sava este cu regimentul din care face parte la gara Gârleni, jud. Bacău. A răsbit şi el p'acasă în postul Crăcinului; era cam slab, ca de pe boală. Gheorghe, moş'tu face serviciul (datoria de militar) în Hârlău la o coloană. Vei şti că moş'tu Ion, este la Vlăsineşti cu serviciul lui. Merge bine cu serviciul.

Am avut supărare mare că n'auziam nimic despre tine. Care a fost pricina? Vei şti că şi contingentul 1919 a fost luat pe ziua de 12 ianuarie şi i-au dus la regimentul de recruţi să-i îmbrace, căci sunt şi ei de-acum ostaşi, cum eşti şi tu. E greu. Numai Dumnezeu dacă şi-ar face o milă! Căci în sat sunt numai copii şi femei. Mai este şi câte un bătrân, care de-abia îşi trage viaţa pe drum.

Plicul eu nu l'am primit. Zici că l-ai trimes pe un camarad, dar n'am primit nimica. Bunica ta e sănătoasă.

La noi ruşii trec prin sat. Mai stau câte o săptămână în sat, apoi se duc. Vin alţii, şi aşa se petrece pe la noi. Vei şti că fură desvântă!... Până şi la copiii mici de şcoală li-au furat căciulile din cap. Tot aşa au păţit şi nişte preoţi, mai din sus, spun oamenii. Ai noştri încep a-i ocoli pe fraţii ruşi, că nu-i chip, nu-i de-a înţelegere cu dânşii.

Am auzit că Vasile îţi face acolo mult bine şi te mai ia cu dânsul. Ii vom răsplăti pentru facere de bine. Profira, sora ta, te doreşte tare mult şi te plânge în tot ceasul.
A ta mamă, Natalia...”

Pr. Onofrei Marius