Medalion comemorativ profesor Constantin N. Iancu - FOTO

Anul acesta se împlinesc 4 decenii de la trecerea la cele veșnice a PROFESORULUI CONSTANTIN N. IANCU, un mare pedagog, un ”învățător al învățătorilor” pentru nordul Moldovei.

Poposind câteva clipe princimitirul din Dorohoi am găsitmormântul profesorului Iancu, unde pe o placă de marmură sunt înscrise cuvintele: „Prof. emerit Const. N. Iancu (1881 – 1978, 26, III). Fost director al Gimnaziului Gr. Ghica V.V.Dorohoi 1912-1919, Director fondator al Școlii Normale de învățători Al. Vlahuță Șendriceni Dorohoi 1919-1945”.

CÂTEVA DATE BIOGRAFICE
Constantin, fiul preotului Nicolae Iancu din orașul Bârlad,vede lumina zilei la 17 septembrie 1881.
Scoala primară și studiile liceale (Liceul ”Gh. Roșca Codreanu”) le-a făcut în orașul natal. Ca student al Facultății de Litere și Filosofie la Universitatea „ Al. I. Cuza” din Iași, a avut ca profesori pe Al. Philippide, A. Naum și Garabet Ibrăileanu, de al căror renume a fost atras profund specializându-se în filologia modernă.

După absolvirea Facultății (1908), devenind licențiat, funcționează ca profesor de Limba și literatura română și Latină în orașul Iași, la Liceul Național, la Seminarul Pedagogic Universitar și la Școala Normală „Vasile Lupu”.

DE CE DOROHOI?
Deși își conturase un drum frumos în capitala Moldovei, la un moment dat (1912) se transferă la Gimnaziul din târgul Dorohoiului. Această decizie deosebit de importantă - de a lăsa Iașiul pentru Dorohoi - se datorează și soției sale Eugenia, originară de pe aceste meleaguri.
Eugenia, unul din cei nouă copii ai boierului Gheorghe Dintevici din Prelipca, a fost tot timpul alături de soțul ei,dedicându-se și ea trup și suflet acestei importante mișcări culturale de la Șendriceni. Pentru dragostea cu care îi înconjura pe elevi și pe ceilalți din jur primise numele de ”Mamina”, după eroina lui Al. Lascarov-Moldovanu din romanul cu același nume.

”ÎNVĂȚĂTORUL ÎNVĂȚĂTORILOR”
După ce a condus Gimnaziul din Dorohoi, în 1919inființează Școala Normalădin Șendriceni la conducerea căreia îl găsimpână la ieșirea sa la pensie (1944), și apoi ca profesor pensionar până în anul 1947.

Am găsit câteva articolele ce evocă această personalitate a învățământului dorohoian, unmare OMcare a zidit de la zero o școală – un adevărat rai – a ”zidit” sute de oameni prin cuvânt și prin lumina emanată din sufletul lui.

Dacă e să transpunem citatul scripturistic ”pomul după roade se cunoaște” în tot ceea ce a însemnat și făcut profesorul C. N. Iancu pentru zona de nord a Moldovei, nu vom ezita să afirmăm că roadele sale au fost bogate, au fost adevărate semințe semănate în ogorul satului românesc.

„LABOR OMNIA VINCIT IMPROBUS” – ”MUNCA STĂRUITOARE INVINGE TOTUL”
Acest dicton virgilian alături de cuvintele ”Sfânta muncă e aceea ce răsplata-n ea-și găsește” care erau săpate pe frontispiciul școlii, au devenit principii de viață pentru elevii ce au trecut pe la Șendriceni.
Pentru munca depusă pe tărâm școlar, C. N. Iancu a fost distins cu ordine și decorații precum: „Răsplata Muncii” cl. I, pentru învățământ; „Răsplata Muncii” cl. I, pentru construcții școlare;„Diploma de onoare cu medalia de aur” pentru exponatele lucrate cu elevii școlii, prezentate la expoziția organizată de Ministerul Industriei și Comerțului (1922); Ordinul „Meritul cultural” în grad de cavaler, clasa a II-a; titlul de „Profesor emerit” (1967).

Un ales omagiu ce l-am putea aduce astăzi celui care a fost PROFESORUL CONSTANTIN N. IANCU ar putea fi acela ca școala întemeiată prin străduințele sale, școală care în curând va împlini 100 de ani, să îi poarte numele! Ar fi și acesta un mod de a-i păstra vie amintirea...