Activitatea preoțimii dorohoiene între anii 1916 - 1918

Găsind de curând câteva documente foarte valoroase, care aduc mai multă lumină în ce privește activitatea Bisericii (și nu numai) în perioada grea a războiului, am considerat că ar trebui cunoscute de către noi toți.

Preoțimea din acea vreme a fost prezentă pe front alături de soldați, în spitale alături de răniți, în școli alături de elevii privați de învățătorii lor plecați la război, alături de poporul greu încercat de boli și de lipsa hranei, ș.a. Implicarea și ajutorul oferit de preoții județului Dorohoi reprezintă o importantă contribuție adusă la ”zidirea” României Mari.

ÎN SPITALE ALĂTURI DE RĂNIȚI
Din septembrie 2016 încep a veni răniți de pe front în orașul Dorohoi. Spitalul ”Crucea Roșie” și altele vreo două, care începuse a se înființa, devin neîncăpătoare. De aici nevoia urgentă de a se organiza repede spitale. Primul gând a fost îndreptat către sate și s-a apelat la preoțimea din județ, ca împreună cu autoritățile comunale, să strângă obiectele trebuitoare ce se puteau găsi la săteni. N-a trecut multă vreme și în orașul Dorohoi și târgurile din județ, numărul spitalelor au ajuns la 26, cu un număr de 3.168 de paturi.

S-au adunat următoarele obiecte de la săteni și sunt puse la dispoziția depozitului central al spitalelor: 1657 cămăși, 1460 izmene, 226 prostiri, 47 perechi mănuși, 63 sumane, 166 perechi obiele, 3241 metri pânză, 52 căciuli, 20 cojoace, 98 brâie, 79 perechi ciorapi, 7 perechi mânecuțe de lână, 3 perii de haine, 2256 șervete, 248 linguri, 666 ștergare, 32 căni de apă, 1 chisea de dulceață, 120 cești de apă, 124 furculițe, 3 cuțite, 1 masă, 45 castroane, 695 farfurii, 8 căldări de apă, 1 oală de apă, 740 perne, 1248 lăicere, 14 batiste, 152 saci, 118 plapome, 20 fețe de masă, 88 kg lână, 25 fețe de perne, 21 pături, 6 mindire, 239 traiste.

În unele comune s-au constituit comitete care au confecționat paturi cu toate cele necesare și le-au instalat la spitalele din oraș. Așa în comuna Dumeni s-a confecționat 20 de paturi și comitetul s-a îngrijit cu hrana a 20 de răniți. De asemenea, s-au făcut 90 de paturi de un comitet din comuna Șendriceni. Spitalul de răniți din Târgul Darabani a fost organizat și administrat gratuit până la evacuare de către preotul Ioan Teodorescu din Darabani.

Îngrijirea cu cele religioase a răniților din spitale a fost făcută cu cea mai mare bunăvoință de preoții orașului Dorohoi și acelor din localitățile unde au fost spitale. Sfaturi și încurajarea răniților din partea preoțimii n-a lipsit nici un moment. ”Când urgența cerea înființarea de spitale, eu am organizat și condus un timp spitalul de răniți de la Școala primară de băieți nr. 1 din oraș” (Protopopul de Dorohoi – Grigorescu Dumitru).

De asemenea, un număr de 90 de cărți cu conținut religios-moral și patriotic au fost adunate și puse la dispoziția spitalelor pentru răniți. Corul vocal al bisericii Catedrale din orașul Dorohoi și-a dat și el obolul său, cântând adeseori prin sălile spitalelor de răniți, contribuind foarte mult la ridicarea moralului răniților.
În legătură cu organizarea spitalelor, preoțimea a contribuit și cu adunarea sumei de 1427 lei și 50 bani pentru ”Crucea Roșie” care s-a încredințat secției din localitate; cu 209 lei și 85 bani pentru familiile luptătorilor, încredințați domnului Prefect de județ și cu 148 lei și 50 bani donați la diferite spitale. Un exemplu demn de menționat este obștea din Crasnaleuca, condusă de preotul Victor Mironescu, care a dat 7500 lei pentru întreținerea cu hrană a răniților din spitalul Darabani.

ALĂTURI DE ELEVII DIN ȘCOLI
În județul nostru, personalul corpului didactic rămânând descoperit prin mobilizarea învățătorilor, s-a apelat la preoțime care a suplinit acolo unde învățătorul a fost mobilizat. Așa că în toamna 1916, școlile rurale au fost deschise și un număr de 22 preoți au suplinit pe învățători, pe lângă alți 7 preoți care figurau deja în învățământul rural.

ALĂTURI DE SOLDAȚII DE PE FRONT
Una din problemele cele mai grele ale războiului de reîntregire a fost și aprovizionarea trupelor și distribuirea alimentelor pentru hrana populației, mai ales prin impunerea măsurii raționării hranei. În această direcție, preoțimea din județ a fost întrebuințată cu mult folos. În fiecare comună, preotul a înlesnit strângerea cerealelor și furajelor trebuitoare trupelor, încredințându-i-se sume de bani cu care au plătit sătenilor aprovizionările făcute, făcând parte din comitetele pentru aprovizionare.
Totodată, pentru prizonierii de război, preoțimea din județ a colectat suma de 14.665 lei și 60 bani, care s-au depus la Banca Națională a României.

ALĂTURI DE CEI BOLNAVI
Preoțimea s-a îngrijit nu numai cu cele religioase și sufletești pentru ridicarea moralului populației suferinde, ci a conlucrat prin sfaturi și îndemnuri pentru îngrijirea sănătății ei. În 11 comune preoții au suplinit chiar și pe agenții sanitari mobilizați.

Când a fost vorba a se da ajutoare grabnice bolnavilor, preoțimea nu și-a precupețit viața sa ci s-a sacrificat cât pentru îndeplinirea sfintei sale îndatoriri. În acest timp și-au pierdut viața 6 preoți, atinși de tifosul exantematic și febra tiroidă și alți 12 preoți au suferit aceleași boli contractate în timpul serviciului.

Din punctul de vedere sanitar este de remarcat că din cauza epidemiilor care au bântuit cu furie satele, s-au înregistrat foarte multe victime. Dintr-o statistică făcută în grabă de nașterile și decesele, în răstimpul de la 15 august 1916 și până la 1 ianuarie 1918 numai la 62 de parohii de la care am primit rezultatul din județ, avem 4999 nașteri și 11.493 decese, ceea ce rezultă un plus de decese de 6494 față de nașteri.

SERVICIUL RELIGIOS PE TIMP DE RĂZBOI
Serviciul religios s-a săvârșit în toate bisericile din județ, în unele locuri însă cu mare greutate din cauza mobilizării dintru început a unui număr de 44 cântăreți, în urmă luându-se și alții la lucrările de artă și corvezi. 

În fiecare duminică și vineri seara s-au făcut rugăciuni în biserici, pentru izbânda armatelor noastre, asemenea și parastase pentru cei adormiți.

În acest timp a funcționat un număr de 70 de preoți parohi rurali, 5 preoți urbani și un diacon. Parohii vacante au devenit un număr de nouă, care au fost suplinite de ieromonahi și preoți refugiați.
Dintre clericii refugiați în județul nostru menționăm preoții: Mănescu Neculai, Dinescu Gheorghe, Dionisie Popescu, Răceanu Gheorghe, Martinescu M., Cristea Constantin, Giurgiu Toma, Georgeanu Constantin, Nedelciu Ivanof, Ilia Banef, Arnandoff Gr., Eustati Metodie, Cazasoff Vasile, Bartolomeu Zaharia, diaconul Lăzărescu Zaharia și cântăreții bisericești: Iordan Rusef, Petrulian N., Trifan Popoff, ș.a. Pr. Onofrei Marius