Călugării și călugărițele din mănăstirile noastre nu au rămas indiferenți la împlinirea datoriei față de semenii lor aflați în suferință. Un număr important de călugărițe, după absolvirea unor cursuri de infirmerie, au fost repartizate la spitalele regionale din Dorohoi, dintre care enumerăm pe: Elisabeta Chindea, Macrina Luca, SevastiaBistriceanu, Csenia Sasu, Iunia Ianoș, Evghenia Ilincăi, Ecaterina Zaharia, Glicheria Gavrilă, MatronaOnucu, Agnia Stamate (Agapia).
Avem de asemenea exemplul celor trei călugărițe de la Surpatele (Vâlcea) care – ca toate celelalte – și-au împlinit cu sfințenie datoria pentru țară. După predarea spitalului către Crucea Roșie au rămas pe drumuri, muritoare de foame, fără să se gândească nimeni că ar merita bunăvoință și ajutorare.
”Subsemnatele monahii: Varvara Predescu superioara Sfintei Mănăstiri Surpatele din județul Vâlcea, Neonila Predescu și Ecaterina Ionescu ... a urmat cursurile pentru Crucea Roșie la Sfânta Mănăstire dintr-un lemn, județul Vâlcea, învățând teoria mică, predată de două ori pe săptămână.
În ziua de 15 august 1916 am fost mobilizate pentru spitalul Râmnicu Vâlcea nr. 33-34, regimentul 2 Vâlcea, unde am îngrijit răniții, făcând serviciul cu domnul doctor Odobescu. Începând cu 1 ianuarie am fost nevoiți să plecăm în direcția Dorohoiului.
În Dorohoi ni s-a pus la dispoziție localul Tribunalului. Tribunalul l-am găsit într-o murdărie nemaipomenită, iar noi am fost muncite ca niște roabe până l-am scos la lumină, îngrijind și de bolnavi și fiind forțate prea mult la munca brută, ne-am îmbolnăvit de plămâni și neavând mijloace să ne căutăm am suferit până la sfârșit boala de care suferim și astăzi.”
În anul 1917, pentru câteva luni, a funcționat la Dorohoi spitalul mobil nr. 2 aflat sub conducerea maiorului Dr. Hasnaș care avea o echipă de 10 călugări infirmieri (Teofan Anghelea, Teodosie Harcotă, Chiril Popa, Cozma Bere, Gherontie Ciocan, Dionisie Sângeorgean, Zosima Popescu, GamaliilPapil, Vichentie Mălău și David Bidașcu) și un preot confesor (Arhimandritul Partenie Antohie).
Protosinghelul Teofan Anghelea, de la Mănăstirea Neamț, unul dintre cei 10 călugări mărturisea așa: ”Am fost mobilizat la Crucea Roșie, formația II, împreună cu părinții ... dintre care doi au murit de tifos exantematic (Teodosie Hanut și Chiril Popa). Am făcut serviciul ca sanitari tot timpul războiului 1916-1918 cu dl. Dr. Maior Hasnaș și cu dl. Dr. Colonel Alexandrescu. Am plecat din București cu spitalul nr. 2 mai întâi în Dobrogea. După câteva luni ne-am retras pe Bărăgan lângă gara Fetești. De acolo la Tecuci, apoi la Dorohoi pe moșia Dersca, iar de la Dersca în oraș în Dorohoi, în niște școli evreiești.”
Un preot din Dâmbovița – Alexandru Popescu – este evidențiat pentru implicarea sa pe timpul războiului: ”a înființat în Adjudul Nou o cantină pentru 150 de copii orfani... învățându-i rugăciuni, cântece patriotice și reguli de bună purtare... în Ploiești, Sinaia, Câmpulung a ajutat în mod foarte activ la facerea pansamentelor... la Ploiești a fost ajutor de medic, iar la Dorohoi a funcționat ca ajutor de medic patru luni, în spitalele de holerici și tifos exantematic, fiind exemplu de muncă și dispreț de moarte.”
Ordinul Crucea Regina Maria
Persoane civile care au contribuit pe timpul războiului la activitățile Crucii Roșii Române și în activitatea de salvare a militarilor și civililor în spitale li s-au conferit Ordinul ”Crucea Regina Maria” clasa a II-a. Din lista acelor persoane evidențiate am extras câteva nume ce au legătură cu Dorohoiul și anume:
- d-na Colori Sylvia, președinta filialei Crucii Roșii Dorohoi, pentru zelul și devotamentul remarcabil cu care a condus spitalul Crucii Roșii, filiala Dorohoi, între anii 1916-1917, contribuind de aproape la alinarea suferințelor răniților și bolnavilor din spital
- domnișoaraDegeratu Alexandrina, supraveghetoarea bucătăriei și îngrijitoare la bolnavii salonului 3, în spitalul Crucii Roșii - filiala Dorohoi
- domnișoara Bălăceanu Maria, îngrijitoare la bolnavii din spitalul Crucii Roșii - filiala Dorohoi
- d-na Zitti Camilia, casieră, d-na Moga Agripina, pansatoare la bolnavi, d-na Codrescu Ana, însărcinată cu primirea rufelor bolnavilor, supraveghetoarea Purțuc Paraschiva, infirmiera-șefă Nichifor Maria, infirmiera-șefă Ștefaniu Ana, d-na Tartois, infirmieră benevolă, pentru zelul și devotamentul remarcabil cu care au îngrijit răniții în spitalele din Dorohoi între anii 1916-1918. Pr. Onofrei Marius