Îngrijirea orfanilor de război un omagiu dar și o îndatorire față de Eroii Neamului

„O, dulce înger, ce odat’
Vestit-ai pe Mesia,
Coboară iar din cerul sfânt,
Plinind din nou solia! (…)
Pătrunde prin troianul alb,
Sub streşini umilite
Şi mângâie copii orfani
Şi mame văduvite! …”
Andrei Bârseanu, (Colindă nouă - 1915)

În timpul războiului pentru întregirea şi unitatea neamului nostru românesc, zeci de mii dintre vitejii noştri luptători şi-au găsit mormântul pe câmpul de onoare, îndeplinindu-şi cu preţul vieţii, cea mai înaltă datorie către neam şi ţară, lăsând în urmă tot ce au avut mai drag şi scump, pe micii lor copilaşi, dintre care cei mai mulţi, fără nici un alt sprijin pe lumea aceasta decât pe Dumnezeu.

Am extras dintr-un document al vremii câteva pasaje care exprimă simțămintele de patriotism ce au trezit în conștiința poporului datoria față de ”moștenirea” lăsată de eroii noștri:

„Dacă din sângele vărsat cu atâta îmbelşugare pentru îndeplinirea visului nostru secular a răsărit o Românie Mare şi puternică, noi, aceşti cari am avut norocul să supravieţuim, avem o pioasă datorie faţă de memoria celor dispăruţi; avem datoria de a îngriji de orfanii rămaşi pe urma lor – pe urma celor mai buni fii ai patriei.

Ei plecând dintre vii ne-au lăsat o scumpă moştenire de caredatori suntem să ne îngrijim. Când MARTIRII NEAMULUI şi-au dat sufletul, buzele lor tremurânde şi arse sub îngheţul fioros al morţii, au rostit numelecopiilor lor, la care desigur s-a oprit gândul lor cel de pe urmă „Nu-iuitaţi şi nu-i lăsaţi pe drumuri voi care vă veţi bucura de o ţară mare şi bogată de pe urma sângelui vărsat de noi”, a fost desigur cea din urmă a lor şoaptă.

ORFANII DIN RĂZBOI, CÂT TIMP VOR SUFERI, VOR FI BLESTEMUL CELOR DE DINCOLO DE MORMÂNT, CARE I-AU ADUS LA VIAŢĂ ȘI N-IL VA ARUNCA NOUĂ CELOR CE AM RĂMAS. SĂ NE ÎNGRIJIM DAR DE EI ŞI SĂ O FACEM CU TOT SUFLETUL!”

În august 1919, protopopul de Dorohoi se adresa preoților din protopopiat astfel: ”După ultimele tabele statistice numărul orfanilor de război în județul nostru, se urca la 2450, număr foarte mare, în raport cu celelalte județe din țară... De aceea fac apel călduros către toată preoțimea din județ; atât către cei ce sunt președinți, cât și către cei ce sunt membrii în comitete, ca să se ocupe serios de îngrijirea orfanilor de război. E adevărat că răspunderea de îngrijirea orfanilor într-o comună, o au deopotrivă toți membrii din comitet, ba chiar toți sătenii din acea comună; dar cine e mai luminat? Cine trebuie să aibă grija orfanilor și a sărmanilor dintr-o comună, daca nu preotul care e părintele lor sufletesc. Să nu se uite că prima datorie a Bisericii creștine este această grijă. Și cu toate acestea până acum nu s-a ajuns la conștiința îndeplinirii acestei sfinte îndatoriri. ... și dacă toți membrii din comitet s-ar dezinteresa de orfani, preotul în mod firesc trebuie sa fie ocrotitorul lor, el trebuie să educe pe sătean de a se ocupa cu îngrijirea orfanilor, fiind o cinste pentru acea comună care i-ar ajuta ca să fie crescuți acei orfani, cu toată îngrijirea ca să ajungă cetățeni fruntași, ca o dreaptă răsplată a jertfei părinților lor.

ROMÂNIA UNITĂ DE CEI 360.728 DE ORFANI
Marele Război a fost evenimentul fondator al României Mari. Nu trebuie uitat că, la sfârșitul acestei cumplite lupte, deși România ieșise învinsă,a reușit să cuprindă în hotarele ei firești întreaga națiune aflată în Basarabia, Bucovina și Transilvania. În același timp, trebuie spus și că prețul plătit de români a fost unul pe măsură: aproape un milion de oameni morți și sacrificii economice substanțiale. Se spune că, „nu era nici un cămin - palat strălucit sau colibă săracă - în care această durere a morții să nu-și lăfăie aripa - neagră, nu era casă din care să nu se aducă o singură jertfă măcar pe altarul iubirii de Neam”.

Au fost înființate în județul Dorohoi asociații și societăți caritabile precum: ”Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române” condusă de Anghelichi Aglaia, Societatea ”Ocrotirea orfanilor din război” condusă la nivel național de prințesa Olga Sturdza și care a adăpostit şi instruit 340.000 de orfani în toată ţara, Societatea „Ajutorul” condusă de Marcu Elena, ș.a.

Începând cu 30 decembrie 1917, prin decizie a Guvernului, sarcina de a se ocupa exclusiv de orfani este încredințată Societății „Ocrotirea orfanilor de război”. O statistică a acestei instituții, apărută în 1924, ne dezvăluie cifra impresionantă a dramei românilor în Marele Război: în cele nouă regiuni de pe întreg cuprinsul României Mari erau 360.728 de orfani.

La împlinirea a opt ani de activitate, Societatea avea în grijă 9214 orfani, care erau adăpostiţi şi ocrotiţi în 96 de orfelinate, iar 2833 de orfani, erau plasaţi ca bursieri ai Societăţii în diferite școli și ateliere, toți orfani de ambii părinți, fără alte mijloace de existenţă. De asemenea, Societatea asista mai mult de 16991 orfani la domiciliu, cu alimente, îmbrăcăminte, lemne şi cărţi de şcoală. (O.M.)