Foarte puţini dorohoieni ştiu că unul din cei mai mari regizori şi producători de film din ţara noastră este concetăţean de-al lor. Este vorba despre Dan Piţa.
El s-a născut la Dorohoi la 11 octombrie 1938. Tatăl său Teodor era locotenent în cadrul regimentului 29 infanterie, la naşterea fiului său având 30 de ani. Mama sa, Veselina, născută Eneiu, era casnică Familia Piţa locuia pe str. Ferdinand la nr. 73, stradă ce pe atunci se mai numea şi strada Regimentului, astăzi Bulevardul Victoriei.
Dan Piţa a urmat la Bucureşti Institutul de Teatru şi Film, tocmai în anul 1960 când prestigioasa instituţie şi-a întrerupt cursurile secţiei de regie. Profesorul său, Victor Iliu, îi îndemna pe studenţi să filmeze mereu, pentru a se obişnui cu intrarea în diferite medii şi să exploreze anumite zone.
Cursurile secţiei de regie s-au reluat în anul 1963, spre bucuria studentului Dan Piţa care şi-a dorit întotdeauna să devină regizor.
A debutat în film în anul 1970 cu un documentar realizat în colaborare, intitulat „Apa ca un bivol negru”.
Regizorul Dan Piţa a fost şi este un mare patriot, aşa cum avea să declare, de altfel, într-un interviu că el „a visat întotdeauna filme care să îmbogăţească universul spiritual al României” şi că nu a vrut niciodată să facă filme indiferente, care să treacă neobservate de marele public.
În anul 1982, Dan Piţa a dorit să pună pe ecrane pelicula „Faleze pe nisip”, în care un om nevinovat este condamnat pe nedrept. Cum era şi normal pentru acei ani de comunism feroce, Nicolae Ceaşescu nu a fost de acord cu apariţia filmului motivând că după anul 1965 nimeni nu a mai fost condamnat pe nedrept în ţara noastră.
În 1983, filmul său „Dreptate în lanţuri” a fost prezentat la festivalul de la San Francisco – SUA, film ce are în centru figura unui haiduc modern, Pantelimon, interpretat cu mult succes de actorul Ovidiu Iuliu Moldovan. Când, însă, acest film, împreună cu încă alte două pelicule, au fost trimise la Berlin în anul 1986, pentru a fi prezentate, de la vestitul cabinet nr. 2, Elena Ceauşescu a dat ordin ca acestea să fie retrase din concurs, neştiindu-se nici până astăzi pe cine s-a supărat „marea savantă”.
În anul 1985, Dan Piţa obţine la Berlin un premiu special pentru pelicula „Pas în doi”, un film în care el a fost atât regizor cât şi scenarist, muzica fiind compusă de Adrian Enescu. În acest film este vorba despre viaţa de zi cu zi a unor tineri, despre dragoste şi despre încurcăturile pe care ea le poate isca atunci când unul iubeşte, sau i se pare că iubeşte, două femei dintre care una este iubita prietenului său. De asemeni, acelaşi film a primit şi premiul pentru cel mai bun actor al festivalului filmului de la San Francisco, premiu numit Fipresci – New Delhi (Fipresci = Federaţia Internaţională a Presei de Cinema).
Un alt film de excepţie al lui Dan Piţa a fost „Rochia albă de dantelă” (1988), o poveste de iubire în care trei oameni, având preocupări diferite, se îndrăgostesc de aceeaşi femeie.
În anul 1989 era pe cale de a termina pelicula “Autorul anonim”, dar a fost nevoit să-şi întrerupă lucrul din motive lesne de înţeles, fiind vorba de anul revoluţiei române.
De-a lungul prestigioasei sale cariere în cinematografie, Dan Piţa a obţinut numeroase premii interne şi internaţionale, unul din cele mai importante fiind „Leul de Argint” (1992) pentru filmul “Hotel de lux”.A mai primit şi Premiul Federaţiei Internaţionale a Presei de Cinema pentru Concurs, premiu acordat la Veneţia. Filmul, al cărui personaj principal, regizorul Thomas, este interpretat de un alt dorohoian – actorul Dan Condurache, se doreşte a fi o poveste de dragoste după un roman al lui Răzvan Popescu.
Între anii 1997 – 2005 Dan Piţa a lipsit nu mai puţin de 8 ani de pe platourile de filmare; doar în 2001 începând să lucreze la un film intitulat „Second hand”, insă problemele tehnice şi mai ales cele materiale, l-au împiedicat să scoată mai repede această peliculă pe ecrane. Filmul este o repetare a celebrei piese shakespeariene „Romeo şi Julieta” având în distribuţie doi actori de excepţie – Mihai Călin şi Alexandra Dinu (fosta soţie a fotbalistului Adrian Mutu). Aceasta din urmă a întrerupt pentru o bucată de timp filmările din Italia pentru a putea juca în acest interesant film românesc al lui Dan Piţa.
Dicţionarul “Cinema” apărut la Bucureşti în 1997 la Editura Univers Enciclopedic scrie despre Dan Piţa că este un reprezentant important al generaţiei 70. Mai afirmă că acesta “evoluează de la un cinematograf al comunicării directe, plasat fie sub semnul referinţelor culturale (ecranizări), fie sub cel al comerciantului (western-uri în stil românesc) la alambicate şi estetizante parabole cu substrat politic”.
Dan Piţa are un talent regizoral deosebit, reuşind, în ciuda numeroaselor greutăţi materiale sau piedici impuse, să regizeze numeroase filme dintre care amintim: Duhul aurului (1974), Tănase Scatiu (1975), Profetul, aurul şi ardelenii (1977), Noiembrie, ultimul bal (1989), Eu sunt Adam (1996), Omul zilei (1997). În curând va fi lansată pelicula “Femeia visurilor”, un lung metraj ale cărui filmări s-au încheiat la Studiourile Buftea. Ne face plăcere să mai scriem că în rolul principal din acest film apare acelaşi compatriot al nostru – Dan Condurache, alături de Adrian Pintea, Irina Movilă, Olga Tudorache ş.a. De altfel, filmul a şi fost prezentat la festivalul de filme de scurt metraj de la Târgu Mureş intitulat “Alter-native”, festival la care participă peste 400 de filme din 39 de ţări. Dintre acestea au fost selectate pentru concurs doar 58, printre ele figurând şi “Femeia visurilor”.
Dan Piţa, într-o convorbire cu un prieten a afirmat că “talentul vine de la Dumnezeu, care te ajută, dacă ai voinţă, să ţi-l împlineşti”. Iar el a dovedit că este un regizor cu mare putere de muncă, sincer în tot ce face, iar prin maniera sa de a fi şi-a câştigat simpatia celor din jur.
Nu ştim dacă Dorohoiul natal i s-a lipit de suflet marelui regizor, dar, dorohoienii, descoperindu-l născut aici, în oraşul lor uitat de lume, îl consideră un fiu al lor, un mare om cu care se pot mândri şi speră ca în anii ce vin, dl. Dan Piţa să facă un „Pas în doi” şi la Dorohoi. Prof. Dorina Mandachi