„Pe eroii români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinței strămoșești, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăția Sa”
Tradiţia legată de cultul eroilor constituie unul dintre cele mai conservatoare aspecte ale istoriei umanităţii. Din antichitate şi până în prezent trupurile neînsufleţite ale celor căzuţi în urma conflictelor militare au fost considerate demne de respect, sacrificiul acestora fiind privit ca un gest de conduită civică, considerat demn de a i se închina un cult public.
Eroii Regimentului 29 infanterie erau elogiaţi de preotul I. Enescu, unchiul marelui artist dorohoian, într-o cuvântare ținută în ziua de 7 mai 1918, în care spunea așa: ”Dintre datoriile omului pe pămînt cea dintâi este de a-şi apăra patria. Despre îndeplinirea acestei datorii nu pot găsi cuvinte de a o spune, faţă de cum v-aţi îndeplinit-o, prin vitejia ce aţi arătat... Ţara îşi va aduce aminte întotdeauna cu drag de fiii ei viteji, de eroii căzuţi pe cîmpul de onoare ... Am înmormîntat mulţi eroi, dar am credinta că din mormintele şi vitejia lor va creşte floarea dreptăţii şi a învierii neamului nostru”.
„Țara își va aduce aminte întotdeauna...” spunea el, prevestind cumva ceea ce avea să se întâmple un an mai târziu, pe 4 mai 1920, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și Regele Ferdinand prin Decretul-lege nr. 1693 au stabilit ca Ziua Eroilor să fie sărbătoare naţională, celebrată „cu mare fast religios, şcolar, militar şinaţional” chiar de Ziua Înălţării Domnului.
Nu întâmplător a fost așezată ziua eroilor în ziua praznicului Înălțării Domnului deoarece ridicarea noastră ca neam s-a realizat prin jertfa eroilor noștri, înălțarea României Mari are la rădăcină sângele acestor martiri.
Cinstea pe care o aveau dorohoienii față de Eroii Neamului reiese și din apelul pe care îl face Primăria orașului de Ziua Eroilor din 17 mai 1923: ”cu ocazia înmormântării Oștașului necunoscut în parcul Carol, după terminarea slujbei religioase, când sicriul cu rămășițele pământești urmează a fi scoborâte în mormânt, la ora 12 fix, timp de două minute, întreaga activitate să înceteze. Vehiculele și pietonii și trenurile să-și înceteze mersul, uzinele și fabricile să înceteze lucrul... aducem rugămintea a se respecta de toți aceste momente de liniște și reculegere în semn de evlavie și recunoștință către eroii ce s-au jertfit pentru Patrie”.
În anul 1924, Preotul Dumitru Furtună publică un volum de cuvântări intitulat ”Cultul eroilor. Cuvântări și mărturii de pomenire din zilele grele, adunate și închinate tinerimii care se ridică”. Descoperim în aceste cuvântări ce sentimente de adevărat patriotism, de recunoștință față de jertfa eroilor neamului românesc, ce simțiri profunde și autentice abundau conștiința poporului nostru în acea perioadă grea, postbelică.
MONUMENTE ÎNCHINATE EROILOR LA DOROHOI
În ce privește evocarea momentele importante din istoria țării noastre avem și la Dorohoi câteva monumente închinate acestora.
Cele două monumente închinate marelui om politic Mihail Kogălniceanu, alături de cel al domnitorului A.I. Cuza din fața Școlii nr. 7, comemorează totodată și Unirea cea ”mică” din 1859, adică făurirea statului modern România.
Avem deasemenea și un bust al căpitanului-erou Valter Mărăcineanu (1924), căzut în lupta de la Grivița, pe care îl putem considera simbolic -un monument închinat Independenței.
În memoria eroilor primului război mondial a fost ridicat monumentul din piața Primăriei - ”Soldatul român în atac” (1926).
Nu puteau fi uitați nici eroiicelui de-al doilea război mondial cu toate că despre un monument închinat lor putem vorbi destul de târziu, abia la începutul anilor ʼ90, și anume cel din parcul de lângă Primăria orașului.
Un alt moment din istoria recentă – evenimentele din 1989 – în urma căruia Dorohoiul a pierdut doi tineri (Vatavu Ovidiu - soldat în Garda Națională și Sorin Dumitraș - elev al Academiei Militare) este comemorat prin monumentul din vecinătatea Cimitirului Eroilor.
Se cuvine să nu uităm ceea ce au făcut Eroii Neamului românesc pentru noi cei de astăzi și să transmitem mai departe urmașilor noștri așa cum zice și imnul: ”Scriți în cărțile de aur... povestind al eroilor avânt... dezveliți tot adevărul și le spuneți tuturor cum muriră frații noștri pentru neam și țara lor!” (O.M.)