Anul 1919 la Dorohoi - Anul refacerii rănilor de după război - FOTO

Inainte de a prezenta situaţia grea lăsată de război în localitatea noastră,trebuie să subliniem că anul 1918 a fost anul în care s-a realizat Marea Unire.Iniţial, la 24 martie/9 aprilie ,în prezenţa prim-ministrului României Alexandru Marghiloman, Sfatul Ţării din Republica Democrată Moldovenească a votat actul Unirii cu România cu 86 voturi pentru,3 contra, 36 abţineri şi 3 absenţi. Apoi, la 15 noiembrie Bucovina realizează acelaşi lucru.În final, la 1 decembrie Ardealul vine alături de Patria Mamă. În acest mod, steagul albastru-galben-roşu,care fusese folosit prima oară în Moldova în 1848, flutura acum pe tot teritoriul românesc.

La nivel de ţară, dintre evenimentele mai importante ale anului 1919 menţionăm aici câteva.La 3 august oraşul Timişoara a trecut sub administraţie română. O zi mai tărziu armata română condusă de generalul Gheorghe Mărdărescu a ocupat Budapesta unde a rămas până la 14 noiembrie acelaşi an,timp în care a descoperit acolo clopotele româneşti ale bisericilor Brâncovenilor şi Basabenilor, furate de armata ungară când a ocupat o parte din teritoriul României. La 28 noiembrie, România a semnat la Washington câteva convenţii internaţionale printre care şi cea care  stabilea ziua de muncă de 8 ore.

Revenim la oraşul nostru în anul 1919, capitală de judeţ, care cuprindea atunci oraşul Herţa şi alte localităţi printre care Hârbova, Hreatca ş.a.

Cu un an înainte, dorohoianul Costică Stroici, deputat, a fost ales vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor. În Camera Deputaţilor oraşul Dorohoi era reprezentat de Buţureanu Neculai, Panaitescu Panaite,economistul Răileanu Constantin, Duzindchi Ion, Atanasiu Ion şi avocatul publicist Ştefanovici Neculai. Conducerea oraşului era asigurată de colonelul I. Dumitriu (la început de an); după alegerile din septembrie la conducerea primăriei era Gheorghe Floroiu, iar din luna noiembrie a fost înlocuit de avocatul Ştefan Scriban. Vicepreşedinte era Alexandru Răutu. Ca prefecţi ai judeţului Dorohoi în anul 1919 au fost în ordinea exercitării funcţiei: colonelul Al. Colori-fost comandant al regimentului 29 infanterie, medicul Crivăţ Neculai, avocatul Gheorghe Marcu şi judecătorul Lazăr Teodorescu.

Având în vedere că aproape toate localurile de şcoli au fost transformate în spital, primăria locală a cerut ajutorul conducerii tuturor şcolilor să participe la îndepărtarea urmelor staţionării militarilor răniţi. Astfel că începutul anului şcolar 1919 s-a putut efectua în condiţii normale la toate cele 13 unităţi şcolare dorohoiene.

Şcoala Primară nr.1 de băieţi, după ce a funcţionat fără întrerupere în anii războiului îngrămădiţi, în 1919, cu directorul Grigore Racoviţă, s-a reorganizat şi normalizat. Au absolvit 17 elevi din care amintim pe Bralver Wilhelm, Crivăţ Mircea, Marcu Taingiu (scriitorul Moldov), Constantin Tomaziu.

Şcoala Primară nr. 1 de fete "Vârgolici" era condusă în 1919 de Dumitriu Elena, iar ca învăţătoare erau Cuparencu Elena, Codrescu Eugenia şi Robu Emilia.

Gimnaziul de băieţi "Gr. Ghica VV" a suferit cel mai mult în anii de război. Toate încăperile de clasă, sala de sport şi camerele situate deasupra intrării principale au servit răniţilor şi corpului medical condus de medicul francez Tartois. În 1919 director al gimnaziului era eminentul profesor C.N. Iancu, iar spre sfârşitul anului era preotul Dumitru Furtună. În acest an, Ministerul Învăţământului a aprobat înfiinţarea clasei a V-a liceale. Din lipsă de spaţiu, clasa nou înfiinţată la gimnaziul dorohoian a funcţionat la Cooperativa "Deşteptarea". Cadrele didactice Alexandru Răutu, C. Ciogolea, Alexandru Florescu, C. Popovici au depus toate eforturile pentru o bună desfăşurare a procesului instructiv-educativ, înregistrându-se 32 absolvenţi (Max Bojet, Brănişteanu Dumitru, Moscovici David, Segal Mendel ş.a.)

Şcoala primară nr.2 de băieţi „Mihail Kogălniceanu" era condusă şi în acest an de Florea Constantin, unul din cei mai longevivi directori dorohoieni de şcoală, care a reuşit să depăşească dificultăţile, a reorganizat procesul de învăţământ,dar au absolvit doar 11 elevi (Filipescu Gheorghe,Mândru Petru, Rabinovici Marcu). Şcoala primară nr.2 de fete "Regina Elisabeta" avea ca directoare pe institutoarea Cuparencu Elena, venită aici după câteva luni de funcţionare la Şcoala nr. 1 de fete "Vârgolici". Această competentă şi inimoasă directoare, ajutată de fosta directoare, învăţătoarea D.Ionescu, a adus şcoala la nivelul celor mai bune şcoli din oraş. În 1919 sunt înregistrate 27 absolvente (18 românce şi 9 evreice).

Şcoala primară nr. 4 Trestiana a avut în 1919 doi directori:Vasile Roibu şi Mihai Nimereanu şi 3 învăţători. Deşi şcoala nu fost folosită de armată, în acest an şcolar au absolvit doar 5 elevi: Nimereanu I. Maria, Barnea Damian, Guţic N.Gheorghe, Cărăbuş C. Nicolai şi Oboroceanu N. Dumitru.

Şcoala Inferioară de meserii de băieţi a beneficiat de condiţii ceva mai bune întrucât doar atelierele sale au fost folosite pentru lucrări practice în ajutorul armatei cu secţiile fierărie, lăcătuşerie, rotărie, lemnărie şi ceramică. În 1919 era director ing. Mihăilescu Gabriel. Au fost 20 de absolvenţi (Chirilă I. Constantin, Nicuţă P. Gheorghe, Pălimaru Gheorghe ş.a.).

Şcoala Profesională de fete "Domniţa Ileana" şi-a reluat cursurile în 1919 cu 103 eleve (58 la curs preparator, 22 curs de croitorie şi 23 curs de rufărie). Directoare era Maria Elefterescu Urzică cu un corp didactic format din 3 profesoare, 6 maistre şi 3 ajutor de maistru. Dintre absolventele acestui an amintim pe Diaconescu I. Cecilia, Leizerovici H.Sura, Moisa I. Natalia, Vântu Gh. Maria.

Şcoala Israelito-Română avea în acest an ca directori pe Frieda Zalman (la şcoala de fete) şi Alter Weissman (la şcoala de băieţi). Cadre didactice: Moritz Antler, David Schwarţ, Eleonora Ilasievici, A.I. Segall. Cataloagele şcolii de fete s-au pierdut, ştim doar pe cei 16 absolvenţi ai şcolii de băieţi (Abramovici M. Iancu, Herşcovici I. Şmil, Rozen Simon, Pomârleanu T. Solomon ş.a.).

„Liceul de domnişoare" s-a numit iniţial şcoala gimnazială pentru fete inaugurată de Eugenia Scriban în 1917 în locuinţa sa de pe str.Gr. Ghica, clădire existentă şi astăzi. Predarea diferitelor materii s-a realizat cu profesorii de la gimnaziul "Gr. Ghica". În 1919 avea ca eleve pe Ernestina Leibovici, Eugenia Mândru, Aglaia Dintevici, Isabela Budişteanu, Bianca Finkestein.

Şcoala Primară mixtă nr. 3 "I.C. Brătianu" înfiinţată la 1 septembrie 1918, avea în 1919,în toate cele 4 clase elevi şi eleve veniţi de la alte şcoli din oraş sau împrejurimi. Directoare era Codrescu Ana Eugenia. Printre absolvenţii acestui an: Abramovici Alfred, Cohn David, Condurache Constantin, Franc Gheorghe.

În 1919 funcţiona în Dorohoi Şcoala de contabilitate şi educaţie cooperatistă (a durat între 1915-1922). A fost o şcoală înfiinţată pentru pregătirea personalului necesar în comerţ şi cooperaţie.

Şcoala Normală de învăţători Şendriceni-Dorohoi a luat fiinţă în 1919.În primul an a funcţionat în localul gimaziului de băieţi cu 3 clase (IA,IB,II şi V; în total 169 elevi) Elevii claselor I şi V au fost primiţi prin concurs.Director era C.N.Iancu. Ulterior a fost cumpărat conacul moşiei Canano din Şendriceni (16 hectare cu o casă veche boierească, 5 corpuri acarete,un parc,un iaz), reconstruit, amenajat ca şcoală şi inaugurată în 1920.

Oraşul nostru situat departe de linia frontului nu a suferit distrugeri materiale. Însă, greutăţile şi grijile cauzate de de el au frânat progresul lui. Configuraţia străzilor era asemănătoare celei de astăzi dar aveau alte denumiri. În 1919 str. Dumitru Furtună se numea D.P. Moruzi; str. Zadurovici se numea str. Pieţii; str. Ştefan Airinei - str. Başotă; Bulevardul Victoriei  - Calea Dorobanţi; str. Dimitrie Pompei - str. I.C. Brătianu; str. Constantin Dobrogeanu-Gherea- str. Costică Stroici; str. George Enescu- str. Carmen Sylva; str. Saşa Pană - str. Muzelor; str. Poştei - str. Justiţiei,iar str. Olinescu era numită str. Barnoschi.

Strada Grigore Ghica  şi-a păstrat numele, fiind principala arteră de circulaţie pentru pietoni,maşini şi mai ales trăsuri. Dată în folosinţă în anul 1877 cu numele de Strada Mare, ulterior casele aflate pe ea au fost aliniate, desfiinţându-se şi dughenele care erau aşezate aleatoriu. A fost şi este cea mai importantă stradă a oraşului având amplasate pe ea cele mai importante instituţii: primăria, catedrala, gimnaziul "Gr. Ghica VV", două bănci, Bisericuţa de Lemn, 3 parcuri, telefoanele, Federala; casele Burghelea, Scriban, Vameşu, Rozenswein, Octavia Răutu, Ciogolea, Haralambie Berijan, Kantar; în faţa primăriei se afla statuia lui Mihail Kogălniceanu;iar partea din vale a străzii era sediul a nenumărate magazine.

Strada I.C. Brătianu,cum se numea în 1919, ţinea de la podul Valter Mărăcineanu până la str. Costică Stroici şi era ticsită de magazine, două farmacii, 2 crâşme,dar şi sediul poliţiei oraşului.

Str. Carmen Sylva (nume dat de primarul Gh. Gh. Burghele),numită în vechime Uliţa dinspre Buhai (după podul construit în 1899) era destul de lungă. Cel mai important edificiu de pe această stradă era casa generalului C. Ilasievici. Mai erau casele dr. Bercu Danilof (în care o scurtă perioadă a funcţionat poşta locală), dr. Dumitru Brănişteanu, rugbistului Ctin Herghelegiu, pictorului Alexandru Istrati, ale familiei Frank (erau 7 fraţi din care 6 au jucat fotbal de valoare la Dorohoi), prof. Rabinsohn Leivi, av. Constantin Bosie, av. Vasile Calcântraur.

Cu trecerea timpului căpăta importanţă şi strada Justiţiei la capătul căreia se înălţa maiestuoasă clădirea primăriei.În 1919 pe această stradă şi-a stabilit locaţia Tribunalul alături de casele deputatului N.Stoeanovici,căpitanului Urzică, locotenentul Romulus Bălănescu, av. Gheorghe Tomaziu, căpitan Boldur Victor, dr. David Binder (tatăl scriitorului Saşa Pană), Ernest Cănănău, Vasile Mintici.

Strada Barnoschi făcea legătura între străzile Justiţiei şi Gheorghe Marcu. Aici au locuit familia Stoeanovici, Dintevici şi dr. Valerian Petrovici.

Strada D.P. Moruzi în 1919 avea piaţa oraşului, dar nu în forma de astăzi. Piaţa era proprietatea primăriei, dar casele din jurul ei aparţineau lui Gheorghe Pârlogeanu şi altor câtorva familii de evrei cu magazine în ele.În 1919 piaţa era împărţită în două ca şi astăzi, dar era neîmprejmuită. Doar clădirile o delimitau. În pavilionul din deal se vindeau alimente, iar în cel din vale se vindeau furaje, lemne, animale fiind şi insalubru.

Se conturau şi alte străzi ca strada Eternităţii, strada Gheorghe Marcu,Ghergheli sau str, General Piperescu. Aceasta din urmă a căpătat importanţă în anul 1919 prin parcul de o deosebotă frumuseţe "Aurora", parcul Brazi inaugurat în 1915 având teren de volei şi o popicărie la intrare, cercul de recrutare şi cimitirul Eternitatea. În 1919 mai existau străzi dispărute astăzi: str. Schitul Gorovei, str.C. Negri sau str. Rotundă, str.Templului, str. Meseriaşilor, str. Columb, str. Speranţei, str. Principele Carol. Pentru o mai bună organizare şi un control eficient al activităţilor, primăria  locală a împărţit oraşul în cartiere: Criva, Răileni, Ghiţăloaia, Ţerinca, Gării sau Buhai, Trestiana şi Călănceni.

Cu sprijinul primăriei locale, în 1919 activa corul (înfiinţat în 1884 şi condus de Ştefan Ionescu) compus din 50 de persoane, sub bagheta secretarului forului dorohoian, Haralambie Z. Manoliu. O parte din membrii corului primeau indemnizaţie de la primărie.

În luna noiembrie a acestui an, printr-un ordin emis de Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor, două aziluri confesionale din Dorohoi,care funcţionau fără autorizaţie, au fost desfiinţate.

Presa dorohoiană era foarte activă. În afara longevivului "Gazeta Dorohoiului" au mai apărut în acest an: ziarul "Drapelul" (sporadic), "Biruinţa" (între 13 ianuarie-1 iulie), în luna august apare "Solia", iar la 28 noiembrie apare ziarul "Îndrumarea nouă".

După anii grei de război, oamenii încearcau să se mai destindă. Parcurile erau un cadru propice relaxării. Cel mai vechi parc din Dorohoi era, probabil, Rond-Point de pe Calea Dorobanţi, întreţinut de ostaşii regimentului 29 infanterie. Un alt parc era, şi mai există, dar lăsat în paragină, parcul de la gară. Parcul de la Brazi (inaugurat în 1915), situat în faţa Cercului de recrutare, dotat cu teren de volei, popice şi alei de brazi, era atractiv pentru dorohoieni. Pe strada Grigore Ghica erau 3 parcuri situate în jurul primăriei. Dar cel mai frumos parc, la acea vreme fiind considerat unul din cele mai frumoase din Moldova, era parcul Aurora-inaugurat de primarul Gheorghe Marcu în 1902. Spre cinstea edililor oraşului, în 1919 existau în Dorohoi şapte parcuri, îngrijite cu atenţie, împrejmuite. În parcul mic de pe str, Gr. Ghica cânta săptămânal fanfara regimentului 29.

De altfel, în 1919, regimentul 29 infanterie a desfăşurat multiple activităţi: La 13 ianuarie, batalionul I, sub comanda maiorului Măescu Soare, 50 cai, 12 trăsuri şi 346 soldaţi au plecat din gară la Noua Suliţă pentru a asigura ordinea şi protecţia populaţiei. În drumul lor au întâlnit armata bolşevică pe care au pus-o pe fugă. În altercaţie regimentul 29 a avut un singur decedat - Berescu Nicolae. 6 zile mai târziu, un grup de ostaşi conduşi de maiorul Constantin Găluşcă, ajutat de căpitanul Stoica şi locotenentul Moisiu, au atacat şi ocupat Hotinul. La 13 martie li s-au alăturat un grup de legionari români bucovineni care fuseseră luaţi prizoniei în Italia când luptau alături de armata austro-ungară. Până la 30 iulie 1919, regimentul 29 infanterie a menţinut ordinea în jurul oraşului Cernăuţi. După această dată a plecat în Basarabia în acelaşi scop de menţinere a ordinii. La 24 ianuarie, colonelul Gheorghe Dumitru, care se afla la Cernăuţi, a organizat o paradă militară pentru a celebra Unirea Principatelor Române.
În 1919, sediul poştei locale era pe str. Gr. Ghica, în clădirea actuală a Ocolului Silvic.

Punându-se capăt ororilor războiului, oamenii, mai ales tinerii, au început să practice sportul. În 1919, Florescu Alexandru (profesor de matematică la gimnaziul "Gr. GhicaVV" şi Karpierz (profesor la Şcoala Israelită) au adus în Dorohoi primul balon de fotbal-sport care va face din oraşul nostru unul din cele mai puternice centre fotbalistice din nordul Moldovei. Tot în 1919 s-a înfiinţat la Dorohoi asociaţia sportivă "Macabi" condusă de un grup de liceeni. De remarcat faptul că la Bucureşti şi Botoşani, oraşe cu populaţie mult mai numeroasă, s-au înfiinţat asociaţiile Macabi tot în 1919. Pe lângă regimentul 29  infanterie, un grup de ofiţeri a înfiinţat asociaţia sportivă "Dragoş Vodă" în cadrul căreia, pentru început, se practica tirul, călăria, fotbal, volei şi atletism. Primul teren de volei şi popicăria amenajate la intrarea în parcul Brazi ofereau condiţii de practicare a mişcării tuturor doritorilor.

Încet-încet oraşul îşi relua viaţa normală şi încerca să aline rănile războiului. Timpul a trecut, multe amintiri din anii de război s-au pierdut în neant, durerile s-au ascuns în eternitate, multe nume de eroi au trecut în anonimat, dar noi, generaţiile urmaşe nu trebuie să uităm neasemuita jertfă omenească pusă în slujba întregirii neamului nostru, ca pe un dar dumnezeiesc lăsat nouă pe vecie.

Acum, la început de an, prin intermediul competentului DorohoiNews se cuvine să adresăm tuturor dorohoienilor tradiţionalul LA MULŢI ANI! cu realizări şi prosperitate. Să mulţumim înaintaşilor noştri pentru tot ce ne-au lăsat moştenire şi, ca un elogiu adus lor, să contribuim fiecare în mod activ la emanciparea şi înfrumuseţarea oraşului nostru.

Prof. Ilarion Mandachi