Dorohoi News Logo

Dorohoi - Călătorie în trecut: Pompieria

statuie pompieri Dumbrava Rosie

Astăzi vom răspunde la întrebarea pe care şi-au exprimat-o mulţi dintre cititorii noştri: când s-a înfiinţat unitatea de pompieri din Dorohoi şi cum a evoluat ea de-a lungul anilor.

Cercetând documentele de arhivă şi Buletinele informative ale primăriei locale se poate răspunde destul de precis la această întrebare.

Conform documentelor, în Moldova, prima unitate de pompieri a fost semnalată la Iaşi în anul 1835. În anii următori s-au înfiinţat aceste structuri strict necesare pentru apărarea vieţii şi avuţiei oamenilor şi în celelalte oraşe din Moldova.

Înainte de a intra în miezul problemei noastre trebuie să consemnăm faptele eroice ale unităţii de pompieri bucureşteni de pe Dealul Spirei. În anul 1848, în ziua de 13 septembrie, conduşi de căpitanul Zăgănescu Pavel, au luptat cu eroism contra armatei otomane care venise să înăbuşe mişcarea revoluţionară din Ţara Românească. În memoria pompierilor căzuţi în aceste lupte crâncene, abia în anul 1953 a fost dezvelit la Bucureşti un monument dedicat lor, iar ziua de 13 septembrie a devenit Ziua Pompierilor din România.

1851 este considerat anul în care s-a înfiinţat în oraşul Dorohoi prima unitate de pompieri, cu sediul pe strada "Uliţa dinspre Buhai" (numită ulterior Calea Mihăileni). Locaţia se afla aproape de râul Jijia de unde sacalele pompierilor puteau să se aprovizioneze mai uşor cu apă,întrucât la Dorohoi incă nu exista canalizare.

Ca dotare, pompierii dorohoieni dispuneau de 2 sacale, o scară, un furtun şi... un clopot. În anul 1855 au avut loc mari incendii în oraşul nostru, datorate mai ales îngrămădirii caselor din centru, căci oamenii nu respectau esteticul aşezării lor. De aceea străzile erau întortochiate, casele aşezate aleatoriu şi centrul apărea ca un bazar. Deşi dispuneau de mijloace rudimentare, după câteva zile, pompierii au reuşit să anihileze focarele şi au salvat ce s-a mai putut salva din clădiri.

După acest grav incident, în curtea pompieriei s-a construit un turn înalt de 20 metri, din scânduri, de unde pompierul de servici putea să vadă unde izbucneşte un incendiu.

Mergând pe firul anilor, în 1863, când comandant al pompierilor dorohoieni era sublocotenentul Ştefanovici Ion, alimentarea cu apă a locuitorilor oraşului se făcea cu nu mai puţin de 30 (treizeci !) de sacale, 3 dintre ele fiind în proprietatea pompierilor.

Oficiual, abia în 1874 s-au pus bazele pompieiilor militare în ţara noastră, an în care s-au înfiinţat 15 unităţi militare de pompieri.

Buletinul Informativ al Primăriei Dorohoi pe anul 1877, numărul din luna mai, consemnează date interesante. Aflăm astfel că în acest an sediul pompierilor s-a mutat pe Calea Mihăileni pe un loc viran,unde, cu ajutorul acordat de primăria locală şi cu ostaşii proprii, s-a construit o cazarmă improvizată, din scânduri,un grajd pentru animalele de tracţiune, o cancelarie, o bucătărie şi o sală pentru lecţii de tehnică. Aveau în dotare mai multe sacale, bidinele şi arme. Unitatea avea un comandant, un sergent major, doi caporali, 18 soldaţi şi 10 cai. Mai aveau şi o dragă, lopeţi, mături şi fânare.

În decursul anilor clădirile au fost modernizate, dormitoarele au fost dotate cu sobe pentru încălzire, s-a inaugurat şi un atelier de reparaţii. Urmele acestei unităţi de pionierat se mai pot vedea şi astăzi pe fosta stradă (asăzi dispărută) Manoliu-Teţcanu.

Din rândul ostaşilor unul era desemnat gornist, pentru a anunţa alarma, iar altul era desemnat doboşar (aşa este denumit în documentele de arhivă) fiind vorba, probabil, de misiunea de toboşar.

În anul 1880 au avut loc la Dorohoi alte mari incendii, pe strada Carmen Sylva unde au ars 18 dughene; iar pe strada Regimentului au ars 11 dughene; toate erau construite din scânduri fiind uşor distruse de flăcări.

În anul 1882, când primar al oraşului era Gheorghe Misihănescu, locul de la Casa de apă de pe strada Carmen Sylva a fost cumpărat de primărie pentru a folosi izvoarele din grădina lui N.G. Nicolescu. Acestuia din urmă primăria i-a dat un alt loc din oraş. Suprafaţa de 400 m.p. cumpărată de primărie a fost folosită pentru modernizarea pompei de apă şi pusă la dispoziţia populaţiei, dar şi pentru aprovizionarea pompieriei şi a sacagiilor dorohoieni. Cişmeaua cu robinet era folosită şi de primărie, care avea şi ea două sacale.

Adevărata modernizare a clădirilor pompieriei dorohoiene s-a realizat în anul 1896, când, din iniţiativa primarului oraşului-avocatul Vasile Calcântraur, a fost însărcinat arhitectul oraşului, Artur Tarlo, să facă planurile şi să construiască sediile unităţii de pompieri. Construcţia a început la 20 iunie 1896 şi a fost finisată destul de repede.., mai ales datorită sprijinului dat de militari. Avea 20 de încăperi şi diverse anexe situate împrejur.

Dar, în anul 1901,primăria înfiinţează în oraş Şcoala de Meserii pentru băieţi şi a hotărît să aloce din clădirile pompieriei (aflate în proprietatea sa) câteva săli şi 2 ateliere acestei şcoli de ucenici. De asemenea, în spatele primăriei, alături de cazarma pompierilor exista un loc viran, pe care primăria îl dă unităţii de pompieri ca să-şi construiască un alt sediu, mai larg şi mai confortabil. Terenul se afla pe Calea Naţională, pe locul unde astăzi s-a construit sala de sport a Colegiului „Gr.Ghica VV". Clădirea s-a construit în regim de urgenţă în 1906 cu sprijiunul primarului Onisifor Gherghe. În 1909 i s-a adăugat remiza şi cazarma.

În anul 1907, chiar de la începutul anului, campusul pompieriei dispunea de biroul comandantului, magazia de efecte, bucătărie, grajd, magazie de unelte, closet, remiză pentru pompe, vehicule şi cazarma pompierilor. Dar, în aceşti primi ani de existenţă, cele 5 care trase de boi şi cai şi cele 4 cotigi (căruţe joase) folosite la căratul gunoiului erau insuficiente pentru reuşita operaţiunilor.

În 1907, la câteva zile după inaugurare, la primărie a avut loc un incendiu la etaj, arzând tavanul, foişorul de foc şi o parte din acoperiş. Clădirea era asigurată la o firmă de asigurări din Botoşani care a plătit imediat toate reparaţiile.

În anii 1914-1915, când comandantul pompierilor era sublocotenentul Ion Istrati, la sugestia acestuia, primăria a construit pe strada Carmen Syilva canaluri de apeducte din tuburi de ciment care duceau de la casa lui Haim Cohn până la gura de apă dinspre gară.

În 1929 pompierii militari din România s-au separat de Corpul de artilerie. Comandant al pompierilor dorohoieni era locotenent M.Gurmăzescu.

În anul 1936 se definesc prin hotărâri ministeriale misiunile concrete ale pompierilor militari specificându-se că „scopul lor principal este să combată sinistrele de pe tot cuprinsul ţării".

Doi ani mai târziu, generalul Constantin Ilasievici, născut la Dorohoi, a trimis pompieriei Dorohoi o importantă sumă de bani în scopul exclusiv de „militarizarea pompieriei, construirea de drumuri în oraş, construirea a patru fântâni şi dotarea sediului pompieriei cu un grup electrogen cu motor."

Presa locală a  vremii are doar cuvinte de laudă când scrie despre pompieria din Dorohoi cu acţiun ile ei prompte şi eficace. De-a lungul anilor s-a adaptat cerinţelor impuse de situaţiile critice, a răspuns tuturor obligaţiilor şi chemărilor, contribuind la bunul mers al activităţilor oraşului nostru.

În anul 1975 secţia de pompieri se mută pe strada Dumbrava Roşie nr. 2, unde se află şi astăzi. Are sediu propriu, dotare modernă, angajaţi specializaţi şi bine instruiţi. Prof. Ilarion Mandachi

cultura
Ultimă oră Toate Știrile
Redacție Versiune web