O aniversare de legendă: GEORGE ENESCU

În urmă cu 138 de ani,la 19 august 1881, se năștea la Cracalia (județul Dorohoi) GEORGE ENESCU, despre care care presa americană avea să scrie peste ani: „Să mulțumim cerului că ne-a dat pe acest semizeu al muzicii, George Enescu. Să mulțumim României că ni l-a trimis ca să ne însenineze viețile”.

Faptul că s-a născut în județul nostru,că,după ce tatăl său Constantin Enescu s-a mutat la Dorohoi, unde venea deseori în casa de pe str. Carmen Sylva și continua să compună capodoperele sale,ne determină să-l considerăm dorohoian și să ne mândrim cu acest dar dumnezeiesc.

În anul 1900, în ziarul botoșănean ”Curieul Român” din 18 aprilie,al cărui director și proprietar era Scipione I. Bădescu fost inspector școlar al județului Dorohoi, a fost publicat un elogios și emoționant aticol despre genialul artist George Enescu. Considerăm că merită  să publicăm o parte din memorabilul material din care reiese personalitatea marelui muzician, dar și legătura de suflet a acestuia cu orsșul Dorohoi.

„CONCERTUL ENESCU ÎN DOROHOIU
A treia zi de Paști,după, amiază, Doohoiul și-a inaugurat noul și  admirabilul său Palat Administrativ, print-un mare Concert dat în folosul școlarilor săraci, de tânărul dar deja marele artist George C. Enescu, cu amabilul concurs al d-nei Elena Calcântraur (excelentă pianistă), și sub patronajul Prințului D.P. Morouzzi, energicul prefect al județului Dorohoiu. (Orașul,județul și vecinul Botoșani n.a.) s-a grăbit a lua parte la această serbare a artei, unică până azi, ca atare,în analele Dorohoiului, și chiar a țării de sus, unde un fiu genial al județului, deși încă abia trecut peste pragul adolescenței, dar deja artist de un renume european, a ținut,timp de două ore, sub farmecul arcușului său magic și-a clasicei sale interpretațiuni, mulțimea imensă ce umplea nu numai marele salon de recepțiune, dar însuși palatul întreg. Ne este foarte anevoios a reoglindi fidel farmecul produs de Enescu asupra auditoriului și mai ales de-a face critica execuțiunilor celor cinci bucăși de mare forță din programă. (............. ...........) Destul să spunem că, în „Zigeuner Weizen” bunăoară, Enescu l-a întrecut chiar pe Sarassatti, după cum însuși acesta a recunoscut-o și declarat în public la un Concert dat anul trecut în Ateneul din București, tot cu această piesă, și în Însăși prezența marelui compozitor; iar în „Romanța” lui Beethoven și în „Rondo Capricioso” de St. Saens, el s-a afirmat ca virtuos de vioară mai mult decât eminent, - ca un virtuos divin! Adânc pătruns de stilul clasic al marilor maeștri străini,el nu numai interpretează c-o inteligență și știință unică, dar îi simte, îi însuflețește, îi reînvie chiar. Pentru că Enescu, - dacă e permis a ne servi de cuvintele eminentului critic muzical al „Epocei” din București, d. O. Spirescu, unul din zecile de critici, cari au scris până azi asupra lui prin marile ziare și reviste ale Vienei, Berlinului și Parisului, mai toți în același unison elogios; - „Enescu e un virtuos în toată accepțiunea cuvântului; are tehnică mare, sentiment foarte dezvoltat, un ton larg și plin, și-un stil cu totul clasic”. ....................................

L-am mai auzit, într-un cerc intim, în casa-i părintească de pe moșia Cracalia din județul Dorohoiu, acum 7 ani, când abia se reîntorsese, dup-un studiu numai de un an, de la Viena, și pe când, pe cât de unic pentru noi românii, ca artist, pe-atât era deja de strălucit și pentru toată lumea cultă. Ne-a dat un adevărat Concert.(.........) I-am dedicat, pe-atunci, ca și astăzi, primele coloane ale ziarului nostru, cu următoarea apreciere a preciziei și agilității sale pe vioară,al cărei rege este: „Copilul-artist Enescu, dacă nu întrece încă, dar desigur egalează pe deplin pe marii maeștri, cari s-au imortalizat în diferite timpuri până azi, prin atingerea coardelor și mânuirea arcușului.Tonul plin, rotund și dulce,execuțiunea naturală, grandioasă și cu măestrie, sentimentul în fine ce acest genial copil îl desfășoară în toate producțiunile sale, sunt din acele pe cari, în zadar le-ar râvni artiști cu cea mai desăvârșită reputațiune. El cântă - și încântă ! De la accentele cele mai puternice, până la acel pianissimo,ce s-ar putea compara cu adierea unui zefir pe un pat de flori molatec, - mânuirea arcușului său este atât de perfectă, încât ți se pare că direcțiunea în care e purtat nu se mai schimbă”.

Astăzi, George Enescu,ca executant este mai tot același. Geniu născut artist, el atinsese perfecțiunea deja în adolescență. Deosebirea între atunci și azi e numai însușirea unei culturi muzicale mai vaste și-a unei originalități mai marcante, apoi dobândirea, prin marile centruri ce-a frecventat, a unui renume universal, nu ca simplu artist, dar ca un adevărat fenomen. Mai puneți, pe lângă toate acestea, că astăzi el este și un maestru compozitor de prim rang, ale cărui opere, absolut originale, fac admirația marilor centruri artistice ale lumii culte, și aveți dinainte-vă pe GEORGE ENESCU în toată splendoarea. Critica, azi, pe Enescu, - admiratul Carmen Sylvei, - nu-l mai poate atinge, după cum nici aplauzele nu-l mai pot ridica. El este prea sus și prea mare. Singurul prinos universal, ce cu drept i se cuvine și i se aduce, este: admirația !

Când Scipione I. Bădescu a scris acet aricol de fond în ziarul său, George Enescu avea doar 19 ani ! Era deja arhicunoscut în lumea întragă, atinsese deja perfecțiunea, era invitat peste tot unde se țineau concerte, și, totuși, inima lui n-a trădat niciodată plaiurile natale. Periodic a revenit la Dorohoi, a ținut concerte de mare clasă, și, ceea este și mai admirabil, a donat întotdeauna fondurile strânse pentru diverse acțiuni de binefacere.

Luna august este luna din an când pe plaiurile noastre s-a născut o personalitate divină, ca o adeverire a afirmației cronicarului Miron Costin :”Nasc și la Moldova OAMENI”.

Prin rândurile de față aducem un pios omagiu marelui GEORGE ENESCU și ne plecăm fruntea în fața geniului său nemuritor. Prof. Dorina Mandachi