LECTURA DE WEEKEND: Jurnalul unei fete greu de mulțumit
Titlu: Jurnalul unei fete greu de mulțumit sau Jurnalul unei ființe greu de mulțumit
Autor: Jeni Acterian (n. 22.06.1916, d. 29.04.1958)
Anul apariţiei: 1991, București
Scurtă prezentare: La mai mult de 30 de ani de la moartea autoarei, fratele acesteia, Arșavir Acterian hotărăște să îi publice creația. Așa cum spune și titlul, opera, un jurnal, a fost scrisă doar în intenția unor reflecții personale care, se observă, păstrează o anumită distanță între ideea consemnată și ideea cititorului de a pătrunde în ”pielea personajului”.
Parcurgând opera, poți distinge clar două perspective: una este reprezentată de relația autoarei cu sine; niciodată nu este mulțumită de tot ce este palpabil, de tot ceea ce o înconjoară, trăind himeric într-o lume a perfecțiunii transpusă în realitate doar de cărți, muzică, teatru și frânturi umane. Dorind din răsputeri să realizeze ceva, se simte de cele mai multe ori inutilă, subjugată plictiselii sau unor lucruri fără nicio importanță. Pe lângă faptul că uneori este nihilistă, are o teamă perpetuă de moarte. Ultimii doi ani din Jurnal ne-o prezintă pe Jeni de cealaltă parte a baricadei, îndrăgostită de un oarece pământean, acordând atenție, exprimându-se limpede, natural, fără constrângeri. Cea de-a doua perspectivă se ocupă de partea beletristică; deși nu dă importanță aspectelor lumii mercantile în care trăiește, este foarte bine conturată adolescența anilor ’40, dar și o imagine destul de amplă a Bucureștiului interbelic.
Mai trebuie precizat faptul că Jeni Acterian a cunoscut pe Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Petre Țuțea, Petru Comarnescu, Marietta Sadova (soția lui Haig Acterian), și pe mulți alții din aceeași generație. A fost bună prietenă cu Marieta Rareș, Clody Berthola, pictorița Nuni Dona (nepoata Cellei Delavrancea), Alice Botez, Rori Nasta (soția actorului și regizorului Dan Nasta), pictorița Lucica Vasiliu. Addenda cărții prezintă o parte din corespondența cu unii dintre acești mari oameni, dar și câteva consemnări legate de Clubul ”Pana trăsnită” din care a făcut parte.
Miezul jurnalului este reprezentat de stilul inteligent, al ”gândirii la rece”, concis, limpede, uneori ironic, alteori nemilos al însemnărilor celor 16 ani (1932-1947) din viața autoarei.
Citat: ”Am început să mor înainte de a începe să trăiesc.”, ”Ce qui m`amuse dans la vie c`est la stupide banalité de toutes choses. Ça a un air d’opérette ridicule et la mort collée à ça a je ne sais quoi d’incongru et de déplacé qui choque le sens d’ordre et de logique de mon cerveau humain.”, ”Eu sunt un om ca toți oamenii. Ce vreau? Vreau imposibilul. Asta-i limpede. Dar imposibilul nu-i posibil. și asta-i limpede. Și atunci ce mai vreau? Pe dracu...”, ” „ E atâta tristeţe în toată istoria asta a doi oameni care îşi transmit unul altiua plicuri pline de amar, încât mi se pare straniu că asta poate fi totuşi bucurie. Puţintică bucurie purtând o iremediabilă tristeţe.”, „ E curios cum toate suferă din acelaşi motiv. Ele voiesc să iubească şi să fie iubite.”, „Cinematograful e cel mai bun narcotic posibil!”, „Căci oricare ar fi ideile tale, bune sau rele, ele sunt mai întotdeauna rău interpretate.”
“Nu este altă şi mai plăcută zăbavă decât cetitul cărţilor!” (cronicarul Miron Costin) (DorohoiNews.ro, Cristina C.)
Autor: DorohoiNews.ro