Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, cei mai mari învățători păstori ai Bisericii. Citește povestea de viață a celor Trei Ierarhi, prăznuiți pe 30 ianuarie în calendarul ortodox.
Sfinții Trei Ierarhi au trăit în vremea când Biserica, abia scăpată din prigonirile sângeroase ale împăraților romani, fusese primejduită de erezii, mai exact de abaterile de la dreapta credință. Cei Trei Ierarhi au dus o luptă neîncetată și extrem de grea pentru păzirea dreptei credințe apostolice, în special la dogma Sfintei Treimi, cea mai de seamă taină a credinței creștine. Pe data de 30 ianuarie îi prăznuim laolaltă pe Sfinții Trei Ierarhi!
Sfinții Trei Ierarhi – povestea de viață a celor mai mari învățători păstori ai Bisericii.
Sfinții Trei Ierarhi – Vasile cel Mare
Sfântul Vasile cel Mare a fost păstor al mirenilor, dar și îndrumătorul călugărilor. Sfântul Vasile cel Mare a unit cuvântul cu fapta și i-a chemat pe cei bogați să sprijine așezămintele creștine, întemeiate chiar de el, pentru a-i ajuta pe cei săraci, pe cei bolnavi și pe toți cei neputincioși din cetate. Cele mai cunoscute cuvântări ale sale sunt tâlcuirile: Cartea Facerii și Cartea Psalmilor.
Sfinții Trei Ierarhi – Grigorie Teologul
Sfântul Grigorie Teologul, orator înnăscut, pot și teolog, și-a câștigat renumele de “Cuvântătorul lui Dumnezeu”, respectiv “Teologul”. Sfântul Grigorie a fost chemat la Constantinopol, cetate care căzuse cu mult timp în rătăcirea lui Arie, și nu mai rămâsese decât o singură biserică ortodoxă: biserica Învierii. Cele mai cunoscute dintre cuvântările sale sunt: “Cele cinci Cuvântări Teologice”, cuvântări ținute de el chiar în biserica Învierii din Constantinopol.
Sfinții Trei Ierarhi – Sfântul Ioan Gură de Aur
Sfântul Ioan Gură de Aur a fost considerat cel mai iscusit predicator pe care l-a avut Biserica. El i-a chemat pe toți, de la cei mai smeriți, până la cei mai măreți, la pocăință și milostenie, îmbărbătându-i și dând ca pildă viața sa. El a lăsat drept mărturie Bisericii Tâlcuirea Evangheliei după Matei și Tâlcuirea celor 14 epistole ale Sfântului Apostol Pavel. Sfinții Trei Ierarhi s-au asemănat prin slăbiciunea lor trupească, deoarece toți trei au avut o sănătate firavă, cu numeroase neputințe și boli. Sfinții Trei Ierarhi au fost cinstiți cu toată lumea creștină, dar în special în Împărăția drept credincioasă de răsărit, atât de mult încât, cinstirea lor a ajuns o pricină de dezbinare între credincioși.
Pricina de dezbinare a celor Trei Ierarhi
Mulți credincioși îl socoteau pe Sfântul Vasile cel Mare cel care a unit, ca nimeni altul, cuvântul cu fapta. Alți credincioși îl considerau pe Sfântul Ioan Gură de Aur, iar fruntaș îl scoteau pe Sfântul Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu. Neînțelegerea ajunsese atât de mare, încât creștinii ajunseseră să se împartă între ei, iar cinstirea lor să fie piatră de poticnire. Sfinții Trei Ierarhi nu au suportat această dezbinare și s-au arătat, unul câte unul, apoi toți trei, unui arhiereu înțelept, care păstorea cetatea Evhaitelor și au grăit așa: “După cum vezi, noi la Dumnezeu suntem una şi nici o vrajbă nu este între noi. Fiecare din noi, la timpul său, îndemnaţi de Duhul Sfânt, aşa am învăţat. Nu este între noi unul întâi şi altul al doilea. De chemi pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, sculându-te, porunceşte celor ce se învrăjbesc să nu se mai certe pentru noi.