Se spune că fiecare timp, fiecare frântură a mersului lumii, își are oamenii ei, prin care firescul vieții unei comunități, mai mari sau mai mici, se împlinește. Așa a început să prindă viață o bună nădejde... acum aproape mai bine de 80 de ani, când într-un sătuc, așezat la marginea Dorohoiului, câteva familii de oameni, cu frica lui Dumnezeu și buni gospodari, au pus mână de la mână din puținul lor și au ridicat o troiță, falnică pentru acele timpuri, înaltă de aproape 4 m, din lemn de stejar, care avea să le poarte amintirea peste vremuri.
Troița a fost sfințită în anul 1937 și avea ca rost să străjuiască cimitirul înființat prin jertfa a doi gospodari: V. Alexa și C. Codreanu. care, după mărturiile celor mai în vârstă, dar şi a documentelor găsite în arhiva protopopiatului, au donat Bisericii, un teren de 716 mp pentru acest scop.
De atunci și până prin anii 70, troița din Dealu Mare a fost în mijlocul credincioșilor, fiind mutată pe locul de biserică în vatra satului ca mărturie a credinței și a jertfelniciei lor. Înaintea ei s-au adunat în zilele mari de sărbători, s-au rugat și s-au închinat Bunului Dumnezeu pentru întărire și pază de toată primejdia cea rea. De atunci, troița ridicată cu atâta strădanie a fost păstrată în clopotnița din cimitir.
În ultimii ani, cu ajutorul domnului Octav Rusu, din municipiul Dorohoi, căruia îi transmitem recunoștința și mulțumirile noastre, troița de altădată, deși mult afectată de intemperii, a fost restaurată și consolidată pentru a-și continua destinul. Acum este așezată la loc de cinste, lângă noua biserică a cimitirului cu hramul ”Înălțarea Domnului” și va fi sfințită la ceas de seară, după slujba Vecerniei Înălțării Domnului, hramului cimitirului din Dealu Mare.
Credincioșii din parohie, fii satului și toți cei legați sufletește de acest loc de odihnă veșnică, vor avea posibilitatea să aprindă o lumină: o candelă, o lumânare, la troița care poartă pe trupul ei numele ctitorilor săi și să înalțe o rugăciune pentru sufletele lor. (Pr. Apetrei Ionuț-Ștefan)