LECTURA DE WEEKEND: Memoriile unei gheișe
Titlu: Memoriile unei gheișe, cu titlul original Memoirs of a geisha
Autor: Arthur Golden (n. 6.06.1956)
Anul apariţiei: 1997
Scurtă prezentare: Ce este de fapt o gheișă? Aceasta este întrebarea pentru care autorul american dorește să formuleze un răspuns; văzută pe de o parte ca un obiect al dorinței, gheișa reprezintă pe de altă parte întruchiparea perfecțiunii într-o creatură feminină printr-o ținută exemplară, educație deosebită, deferență și multă splendoare.
Romanul ne-o prezintă pe Chiyo Minoru, o micuță japoneză devenită în final doamna Nitta Sayuri. Drumul pe care îl parcurge este unul necunoscut, plin de interdicții, trist, încărcat de pseudo-zâmbete, emoții, dorințe, speranțe. La vârsta de 9 ani (în 1929) este vândută unei okiya, unde urmează pașii pentru a deveni gheișă; stăpâna casei spera să obțină destui bani de pe urma acesteia. Aici, una dintre cele mai frumoase gheișe din Gion, Hatsumomo, îi devine cel mai aprig rival, îi face viața un calvar pentru că prevede potențialul micuței. La vârsta de 14 ani, Chiyo devine gheișă cu ajutorul protectoarei ei Mameha și viața ei se schimbă radical.
Foarte interesant este descris ritualul de mizuage; acesta constă în licitarea virginităţii gheişei ucenice, care, pentru împlinirea lui trebuie să-şi modeleze capacitatea de a seduce şi atuurile pe care le deţine ca femeie.
Deși este învățată că o gheișă nu are libertatea să iubească, să își urmeze propriul destin, nu are o viață proprie, subzintând doar prin trupul ei într-o permanentă luptă, Sayuri trăiește toată viața cu imaginea pe care i-a lăsat-o un bărbat încă din copilărie, imagine care se va concretiza și va da un sfârșit sentimental poveștii.
Astfel, „Memoriile unei gheișe” este o carte care, prin forța mărturisirii te introduce în lumea inspirației japoneze, a ceea ce înseamnă ritual pentru a deveni gheișă. Detaliile scot în evidență stilul meticulos al scriitorului, ideea de roman, înainte de toate a unui destin.
Citat: ”...visele pot fi atât de primejdioase: mocnesc ca focul și uneori ne consumă cu totul…", "Durerea e un lucru foarte ciudat; suntem atât de neputincioși în fața ei. E ca o fereastră care se deschide atunci când vrea ea. Camera se răcește și nu putem decât să tremurăm. Dar de fiecare dată se deschide mai puțin, și mai puțin; până când, într-o zi, ne întrebăm ce s-a ales de ea.", "Ar fi trebuit să am mai multă minte: de câte ori nu primisem deja lecția dureroasă că, deși ne dorim ca spinul să ne fie smuls din carne, acesta lasă în urmă o cicatrice care nu se mai vindecă.", "Desigur, un semn nu are nicio importanță dacă nu știi să îl interpretezi…".
“Nu este altă şi mai plăcută zăbavă decât cetitul cărţilor!” (cronicarul Miron Costin) (DorohoiNews.ro, Cristina C.)
Autor: DorohoiNews.ro