INGINERUL OSTAFI ALEXANDRU - CUVÂNT ÎNTRU NEUITARE (II)

Un misionar și un trăitor al credinței ortodoxe. Despre misionarismul desfășurat de Inginerul Alexandru ar fi multe de spus, începând de la discuțiile bine argumentate referitoare la ABC-ul învățăturii de credință ortodoxă și până la activitățile cultural-religioase desfășurate la nivel de oraș prin intermediul Asociației „Frăția Ortodoxă”, distribuirea de cărți, reviste, pliante, iconițe, și multe altele.

În fapt, în domnul inginer Alexandru Ostafi am văzut un misionar ortodox cum nu prea mai sunt astăzi și de care Biserica are mare nevoie. A fost un misionar cred, în primul rând, datorită flăcării credinței care ardea în sufletul său, flacără aprinsă de părinții săi, cum și el de fapt mărturisește: „Părinții mei au fost oameni drepți... m-au crescut, așa cum a făcut și cu eleviilor, în spiritul dragostei de muncă, de adevăr și dreptate, iar învățăturile lor m-au călăuzit în toată viața mea. Mama și bunica au fost și evlavioase. Încât de la ele am învățat evlavia apoi credința creștină ortodoxă”. Tot el spunea că „părinții mei au fost severi și exigenți cu mine, și dau acum slavă lui Dumnezeu pentru aceasta. De la ei am învățat că nu există decât o singură rușine:aceea de a fi un ticălos, o secătură, o bestie, o lichea, fie ea și intelectuală, sau o reptilă morală”.

Adesea povestea cu nostalgie și apreciere de un om drag sufletului său: Părintele Protopop Constantin Ștefănescu de la Biserica „Sf. Nicolae Domnesc”. „Am învățat multe de la părintele Constantin, ale cărui predici le-am ascultat cu atenție 25 de ani, adică până în 1986 când a plecat la Domnul. Pentru mine a fost un Preot între preoți. În biserica ctitorită în Dorohoi la 1495 de Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, părintele citea Evanghelia la ora 10, apoi predica o oră și nimeni nu se plictisea. Îi învăța pe oameni cum să se despătimească, cum să trăiască cu adevărat creștinește, cum să trăiască Ortodoxia în toată adâncimea ei, ca să își rezolve atât problemele cu care se confruntă aici, în viața pământească și totodată să se mântuiască de iad și să moștenească fericirea cea adevărată și veșnică a Raiului”.

Un principiu de viață pentru Ing. Alexandru a fost implicarea, implicarea în viața comunității, în viața Bisericii: „Creștinismul cere implicare.Căci în toate domeniile și cu atât mai mult în cel spiritual, trebuie implicare, nu o prestație de un formalism desăvârșit. Fața lumii se poate schimba în bine nu prin revoluție burgheză, proletară, sexuală, ci prin „revoluție” spirituală prin trăirea Ortodoxiei în toată adâncimea ei. 

Mi-am adus aminte de un lucru pe care și-l dorea mult să-l realizeze: pe panourile de intrare în județul Botoșani, „județul cu cea mai mare densitate de genii pe kilometrul pătrat”, de asupra lui Eminescu,Enescu, Iorga,să fieașezatăicoana Sfântului Ioan Iacob Românul, născut în județul nostru. Nu a mai reușit să își desăvârșească gândul.

Aș vrea să redau în continuare câteva gânduri pe care Ing. Alexandru le aducea în discuție adesea, el fiind un om căruia îi plăcea foarte mult să vorbească și mai ales să vorbească despre Dumnezeu, despre credință, despre cum să devenim mai buni:

„Este necesar să oferi copiilor accesul la cultură. La Cartea Cărților-Sfânta Scriptură, la dicționare explicative, la cărți fundamentale. Și să insiști să le citească. În 1964, în vacanța mare dintre clasa a X-a și a XI-a, am citit Biblia. Fiindcă o aveau în casă părinții mei, deși eram în plin regim comunist. Azi întâlnesc oameni cu facultate care n-au citit Biblia, deși spun că sunt credincioși.
„În goana noastră după materie să nu uităm de suflet!”
„Educația în România de azi e o prioritate în retorică, nu și în realitate”.
„Esențial să învățăm pentru un scop, cu un folos în viața de zi cu zi”.
„Eu ce ofer în schimbul a ceea ce pretind?”
„Autoevaluarea, secretul reușitei oricărui profesor”.
„Chiar ar trebui să ne pese de țara asta”.

Înainte de a muri, bunica sa Aglaiai-a spus așa:„Să țineți minte!Bine faci, bine găsești și la bine te duci. Rău faci, rău găsești (aici) și la rău te duci (dincolo în veșnicie)”.
Inginerul Ostafi Alexandru ne-a părăsit, a părăsit lumea aceasta în data de 11 august 2020 dar nădăjduim că a plecat la mai bine. Nu a uitat cuvintele bunicii și a căutat să facă cât mai mult bine cât a trăit aici pe pământ, acum el s-a dus să-și primească răsplata pentru faptele sale.

Recent, într-un articol scris de el încheia așa: „Bunul Dumnezeu să-i ierte pe înaintașii noștri, să-i odihnească și să-i bucure cu drepții întru Împărăția Sa, iar pe noi să ne miluiască și să ne dăruiască bucuroasă revedere cu ei în bucuria Împărăției Sale. Amin”

Bunul Dumnezeu să te ierte și să îți dăruiască bucuria revederii cu cei dragi în Împărăția cerurilor!

O.M.