COMOARA CEA NEPREȚUITĂ A DOROHOIULUI

Nu știm o dată precisă a vechimii acestei comori, nu știm nici când a fost readusă la lumină, dar de un fapt suntem siguri: este cel mai însemnat odor al acestei ținutului acestuia! De peste trei veacuri stă de veghe în sihăstria Goroveiului și mijlocește pentru noi...

ICOANA FĂCĂTOARE DE MINUNI A SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL

Icoana Sfântului Ioan Botezătorul reprezintă piatra de fundație, temeiul pe care s-a ridicat o importantă sihăstrie a Dorohoiului - Mănăstirea Gorovei.

În urmă cu trei veacuri, un monah pe nume Avramie, voia să sape un adăpost în pământ pentru iernat albinele. Aflându-se în poiana unde astăzi este mănăstirea, el şi-a ales un loc în malul opus de peste pârâu, faţă în faţă cu prisaca şi chilia lui. Pe când posluşnicii săpau temnic şi Avramie cu ei, într-o noapte, pe vremea psalmilor, aude într-un stejar mare pe cineva cântând troparul “Pomenirea dreptului cu laude”. Monahul Avramie nu a priceput ce însemna această cântare, deşi se repeta în fiecare seară, pe la aceeași oră. El cu posluşnicii, au continuat să sa peşi spre marea lor mirare găsesc în pământ, într-o margine, cam la suprafaţă, o mare ladă de lemn lucrată simplu. Când au căutat în ladă era o sfântă icoană mare cu chipul Sfântului Ioan Botezătorul, care de atunci şi până acum se află la Sfânta Mănăstire Gorovei.

Această icoană s-a dovedit dintru început făcătoare de minuni, iar pentru edificare, redăm mai jos câteva dintre aceste minuni săvârşite prin mijlocirea Sfântului Ioan Botezătorul:

„Un boier armeandin Botoşani, familia Gigâtu de lângă biserica armenească, era alienat şi furibund. Rudele lui numeroase şi avute l-au dus pe la doctori şi pela casele de sănătate, până şi prin alte ţări, dar nu i se găsise nici un ajutor de vindecare şi se reîntorsese cu el în familie. Soţia lui, istorisind suferinţele cu bărbatul ei unui alt boier român creştin de la biserica Duminica Mare, tot din Botoşani, acesta-i spuse prieteneşte: La noi în ţară, Sfântul Ioan Botezătorul este cel mai mare doctor din lume. Duceţi-vă la dânsul cu rugăciuni că veţi câştiga sănătatea ce căutaţi. În iarna anului 1852, bolnavul Gigâtu este adus de rudenii la Goroveiu. Arhimandritul Epifanie, după rugămintea rudelor a sfătuit pe călugări săcetească armanului conform uzului, rugăciunile fără taine, să-l stropească cu aghiasmă şi să-l miruiască cu untdelemn din candela Sfântului Ioan. Dacă bolnavul se va însănătoşa să se boteze ortodox şi atunci să se facăsfinte masle şi altele după legea creştinească, iar de nu, să se ducă înpace la casa lor de unde a venit. Toţi armenii primiră bucuroşi sfatul bătrânului Epifanie. Părintele Ieremia a citit rugăciunile fără taine, l-a stropit şi l-a miruit de două ori pe zi. Peste câteva zile, armanul s-a liniştit şi într-o săptămână s-a făcut sănătos complet. Nu se poate descrie bucuria şi satisfacerea familiei. Spre recunoştinţa către Sfântul Ioan, cel ce fusese bolnav cu toţi ai lui s-au botezat într-o cadă mare, în ograda mănăstirei, iar Gigâtu, din botez primind numele Dimitrie, s-a călugărit, punându-i numele Daniil. În locul unde s-a botezat, s-a ridicat în urmă de către alţi donatori o fântână mare cu roată acoperită, care, prin reparare, se află şi astăzi în ograda mănăstirii, în faţa bisericilor. Daniil Gigâtu monah trăi încă mulţi ani şi muri bătrân în Goroveiu”.

Preotul cărturar Dumitru Furtună relata faptul că boierul moldovean Gheorghe Ghika Deleni, ctitor al schitului de lemn din Deleni, a fost vindecat de o boală incurabilă în anul 1853, în urma rugăciunilor făcute la Gorovei, în faţa icoanei făcătoare de minuni a Sfântului Ioan Botezătorul. Boierul Gheorghe Ghica Deleni a făcut o danie importantă, constând în bani şi diferite produse, drept mulţumire pentru binefacerile primite în urma rugăciunilor săvârşite la icoana Sfântului Ioan Botezătorul, fiind vindecat de o boală foarte gravă.

Preotul Neculai Hodoroabă menţionează într-o carte a sa despre faptul că mama lui George Enescu, dupăce a pierdut 11 copii, în urma rugăciunilor făcute la icoana Sfântului, l-a născut pe genialul muzician.

Convertirea haiducului Codău, ajuns monah al acestei mănăstiri la începutul secolului al XX-lea, a rămas consemnată în arhive ca o lucrare minunată a Icoanei Sfântului Ioan.

Credincioasa Elvira Chiaptanaru din satul Lupeni, comuna Hudeşti, judeţul Botoşani, mărturiseşte că, în iarna anului 1951, fiind sfătuită de mama sa, a venit la Mănăstirea Gorovei şi, rugându-se la Sfântul Ioan Botezătorul, s-a vindecat de o rană apărută la mâna stângă.

Vestea despre puterea ei miraculoasă s-a răspândit cu repeziciune, atrăgând, de-a lungul vremii, mulţime de credincioşi spre închinare și dobândirea vindecării de boli precum a fost și cele cu o tânără din Dorohoi (în anul 1991) şi un paralizat din satul Unţeni (în anul 1995).

La vreme de secetă, icoana făcătoare de minuni de la Gorovei erapurtată în procesiune de către monahi şi credincioşi, şi nu o dată a salvat pe oameni din primejdie. De asemenea, în cazul în care un creştin sufereade vreo boală gravă, fără leac, ea era luată din biserică şi dusă în casa celui neputincios. După săvârşirea rugăciunilor, vindecarea survenea în cel mai scurt timp.

Într-o însemnare din 2 august 1874, se relata despre un astfel de pelerinaj, în oraşul Dorohoi: Zi de vineri, pe la zece oari, s-a adus în casă sfânta icoană pe care stă zugrăvit chipul Sfântului Ioan Botezătorul şi care icoană este pentru totdeauna statornică în Schitul Gorovei, unde, la 24 iunie, să prăznuieşte şi hramul Naşterii Sfântului Ioan; şi cu sfânta icoană au venit tânărul călugăr Veniamin şi cu preotul Iordache Romanescu din Hilişeu Gafencu, care aceştia amândoi în unire au purtat sfânta icoană în mai multe case din Dorohoi”.

Totodată, în vara anului 1931, stareţul Chesarie Gafiţa raporta Mitropoliei faptul că, în trei rânduri, icoana a fost purtată cu aceeaşi solemnitate prin satele învecinate, Broscăuţi şi Dimăcheni, între 1927-1931.

De asemenea, pe una din Evangheliile bisericii din Vârful Câmpului, este istorisită o întâmplare, petrecută în vara anului 1946: fiind secetă mare, a fost adusă această sfântă icoană în pelerinaj, spre închinare, şi îndată ce s-au încheiat rugăciunile, s-a pornit o ploaie curată şi binefăcătoare. Şi astăzi, la vreme de secetă, acest odor de mare preţ este scos în procesiune, în sunetul clopotelor şi în glas de rugăciune, iar minunile nu întârzie să apară.

23 SEPTEMBRIE - ZI DE PRĂZNUIRE, ZIUA ICOANEI
În ziua de 23 septembrie, Mănăstirea Gorovei îmbracă an de an haine de sărbătoare întru cinstirea și pomenirea ocrotitorului ei - Sfântul Ioan Botezătorul.

În ultimii ani, această zi a devenit o însemnată sărbătoare pentru toți cei care îl cinstesc pe Sfântul Ioan și care au primit adeseori ajutor în rugăciunile aduse înaintea icoanei sale.

În fiecare an, în ziua de 23 septembrie - Ziua Icoanei - vin mulțime de preoți și credincioși din Iași, din Suceava precum și din tot județul Botoșani să ia parte la Sfânta Liturghie arhierească și să aducă mulțumire Sfântului Ioan cântând: „Bucură-te Sfinte Ioane Botezătorule, care prin icoana ta cea făcătoare de minuni, izvorăști tămăduiri!”.

O.M.