LECTURA DE WEEKEND: Zmeura de câmpie

Titlu: Zmeura de câmpie (roman împotriva memoriei)

Autor: Mircea Nedelciu (n. 12.11.1950, d. 12.07.1999)

Anul apariţiei: 1984

Scurtă prezentare: De ce roman împotriva memoriei? Poate ar merge mai bine roman pro sau contra memoriei... pentru că firul epic ne prezintă trei tineri orfani (Radu A. Grițu, Zare Popescu, Gelu Popescu) aflați la limita dintre dorința de adevăr și nereușita recuperării trecutului veridic încercând să-și răspundă întrebării: ”Cine sunt eu?”

Răspunsul la această întrebare începe a se contura din momentul când cei trei pleacă de la la Casa de copii şcolari din Sinaia și își iau viața în mâini. Zare îl susține financiar pe Gelu, în timp ce acesta nu ia admiterea la Facultatea de Istorie, face armata, după care lucrează ca muncitor pe un șantier de la Canal. În armată, Zare îl întâlnește pe Grințu, profesor de română care speră însă că va fi cândva regizor. După mai multe schimbări ale locului de muncă, Grințu îl întâlnește pe Gelu Popescu un elev la clasele mari la Liceul de Mecanică Fină.

Printre coincidențele specifice unei opere nedelciene se regăsește tentativa celor trei de a-și reconstitui propriul trecut sub diferite forme: Zare elaborează teorii asupra propriei istorii, Grințu preferă să dea aripi visului său de a deveni regizor, alcătuind imaginea propriei biografii, în timp ce mezinul Gelu încearcă o investigație de teren.

Desemnând prototipul omului înstrăinat în Univers, părăsit de tot ce înseamnă atât lume fizică (familie, cunoștințe pe care și le mai amintesc), cât și psihică (memorie, trecut, istorie), cei trei își clădesc o altă lume pe temelia trecutului, unde singurul document autentic îl constituie ”amintirile (...) vagi”. Rătăcirea lor în omenire este simbolizată de zmeură, specie care trăiește în zone poate neatinse de gândire, de om.

Citat: ”A spune ceva înseamnă a face un lucru anume, adică a spune ceea ce se spune. Un vorbitor produce sunete, un scriitor așterne pe hârtie simboluri grafice. (acte locuționare)”, ”Vor fi existând, în pădurile de dincolo de Vesely, tufe de zmeură înflorind la începutul lunii mai?”, "Da, da, degeaba ziceţi că nu vă pasă şi că totul a trecut în cele din urmă. Suntem tot timpul soldaţi, dar nişte soldaţi pe ai căror umeri apasă răspunderi de generali; de tăcerea şi ignoranţa noastră poate depinde soarta multor bătălii care încă n-au început."

“Nu este altă şi mai plăcută zăbavă decât cetitul cărţilor!” (cronicarul Miron Costin) (DorohoiNews.ro, Cristina C.)

Autor: DorohoiNews.ro