Lansare de carte alături de Viorel Donțu, asistent medical la chirurgie: „Poezia este pentru cei care o simt”

Publicarea unui volum de poezii confesive semnat de un dorohoian reprezintă o oportunitate pentru noi de a trăi la cald o experiență interesantă, menită să stimuleze reacții spontane, reflecții asupra actului de creație, a armoniei interioare.

Volumul în discuție sugestiv intitulat „Vechea Stradă”, este rodul măiestriei sensibilului poet Viorel Donțu, asistent șef la reanimare la Spitalul Municipal Dorohoi. Medicina face casă bună cu poezia, așa cum o dovedește exemplul cadrului medical capabil să transmită tulburătoare viziuni. Autorul își desfășoară activitatea cu empatie şi emoţie, intră în contact cu sentimentele celor pe care-i îngrijeşte şi pentru toate acestea are nevoie de poezie, de muzică, explică acesta: „Poezia e un mod de a vorbi cu mine. (...) Am cântat la chitară într-o formație când eram tânăr.”

În favoarea unei constante nevoi de cultură și cunoaștere, scriitorul nu a pășit pe un „teren viran”. Pregătirea pentru publicare s-a desfășurat pe mai multe planuri. Totul a fost realizat sistematic, metodic, iar scrierea s-a întins pe mai mulți ani, începând cu perioada liceului după spusele sale: „Da, mi-a plăcut să citesc, sunt poezii făcute de-a lungul timpului. În ultima vreme, le-am reluat, le-am refăcut, le-am aranjat. Aveam și poezii din liceu. Deci, de prin liceu am început să scriu.” E un factor important  pentru a fi eficient: să muncești constant  pe o perioadă îndelungată, nu să exersezi un volum imens într-un timp redus. 

Cartea oferă o gamă variată și vastă de trăiri ale scriitorului. Acesta își expune pe hârtie  gânduri și emoții guvernate de subiectivitate și expresivitate. Poezia sensibilizează și îl aduce în fața cititorului în diferite ipostaze: a îndrăgostitului, a contemplatorului, a nostalgicului... pe baza călătoriei de autocunoaștere pe care scriitorul o parcuge de-a lungul existenței sale: „Nu există un subiect central, sunt stări, trăiri, sunt diverse sentimente în funcție de perioadă, în general, cartea este cam tristă.” Multe poezii au același referent, dar fiecare diferă, grație explorării subiective a temei, predilecției autorului pentru formula sa poetică.

Particularizarea unor „ele”, protagoniste lirice ale volumului (aceste eroine au modele reale, în persoana soției și fiicei autorului) constituie un omagiu adus celor mai dragi ființe din viața poetului, sugerează acesta: „Este ca un omagiu adus ei. (...) Am făcut și o prefață despre fiica mea”.

Omul se uită la ce surprinde ochiul contemplator. În cazul cititorilor, coperta cărții este primul lucru pe care aceștia îl văd. Realizată în maniera „simply the best”, coperta este înfăptuită de către fiica acestuia, practicantă a profesiei de designer („Coperta este făcută de fata mea, care este designer.”).

De asemenea, titlul care tronează pe coperta volumului de poezie „Vechea Stradă” este selectat de către autor „...pentru că până la urmă sunt amintiri, se referă la trări din trecut.”

Publicul targetat este constituit de oricine iubește poezia, așa cum afirmă poetul: „Nu pot să categorisesc pe un segment de vârstă. Se adrează și tinerilor, și celor maturi, și adolescenților, și persoanelor mai în vârstă.”

Scrisul reprezintă pentru fiecare un alt lucru. Pentru unii, poate fi o provocare și o nouă incercare de a-și confirma valoarea. Alții scriu pentru a se autoclasa într-un top competițional. Sunt și dintre cei care participă pentru a încerca aroma dulceagă a succesului, dar care nu reușesc. În schimb, scriitorul Viorel Donțu susține că nu își dorește să epateze, să demonstreze ceva, ci să își valorifice pasiunea secretă – sinteza dintre trudă și talent: „Am ajuns la o vârstă în care nu am nevoie de recunoaștere, vreau să fac lucrurile care îmi plac.”.

Transmițându-i succes, inspirație şi putere de creaţie domnului Viorel Donțu, îi invităm pe cititori, indiferent de vârstă, să se delecteze cu volumul de poeziii apărut recent în librării. (Petruța C.)