LECTURA DE WEEKEND: Viața pe un peron

Titlu: Viața pe un peron

Autor: Octavian Paler (n. 2.06.1926, d. 7.05.2007)

Anul apariţiei: 1981

Scurtă prezentare: Sugerez pentru început focalizarea esenței cărții: decalogul atârnat pe peretele sălii de așteptare : 1. Să aștepți oricât; 2. Să aștepți orice; 3. Să nu-ți amintești, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăiești în prezent; 4. Să nu numeri zilele; 5. Să nu uiți că orice așteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viața. (Restul cinci pot fi citite în primele 20 de pagini ale cărții…)

Deși prezintă și un fir epic, prima impresie a cititorului este aceea că opera este organizată într-o multitudine de idei ”alandala” ; idei ale unui om obișnuit atât de bine pledate, încât par a fi ale unui ”om de geniu”. ”Acest om de geniu” este reprezentat de autorul cărții, prin excelență confesiv.

”Un rac trădat din toate punctele de vedere”, personajul principal, fără nume, joacă rolul unui tânăr frustrat de toate defectele pe care societatea i le reproșează. Îmblânzirea cobrelor care creează spaimă în sufletul personajului, dar și al întregului oraș, precum și ideea unei crime îl determină pe tânăr să evadeze. Ajunge într-un tren care se îndreaptă spre nicăieri, într-o gară fără nume. Aici o întâlnește pe Eleonora, tânără care și ea fuge de lume, din cauza dresorilor de câini. Din acest moment, toate coordonatele devin atemporale, aspațiale, afizice, numai ideile filosofice a celor doi ”noi” protagoniști îi vor iniția într-un așa-numit cuplu primordial și complementar în același timp.

Atracția pentru șah, muzică și alte activități specifice realului, omului, își are poate finalitatea în ireal, în sugrumarea Eleonorei dintr-o criză de isterie, făcând-o pe aceasta să dispară la fel cum a apărut, în pustiu…

Stilul este inconfundabil; s-ar putea descrie în mormane de cuvinte, sau doar în unul singur. Societatea, cubul supraviețuirii oricărui individ, nu îi poate oferi acestuia o paletă prea vastă de opțiuni, iar ”măștile de sticlă” joacă cel mai important rol.

„Cine se caută pe sine, găseşte lumea, cine caută lumea, se găseşte pe sine.” (Octavian Paler); cine citește această operă va găsi multe răspunsuri la întrebări trecute în categoria retorice… citind Paler, e ca și cum ai privi într-o oglindă…

Citat: ”Dacă toate cobrele s-ar ridica întârâtate, n-ar putea intimida dimineața, oprind-o să vină, cu picioarele ei desculțe și albe, exact ca în clipa când trebuie să vină.”, ”E greu de trăit pe un cerc…”, ”Iremediabilă e numai greșeala de a te lăsa strivit.”, “Așteptarea este o meserie pe care o înveți, așa cum pictorul învață să-și amestece culorile.”, „Nu există pustiu; ci doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.”

“Nu este altă şi mai plăcută zăbavă decât cetitul cărţilor!” (cronicarul Miron Costin) (DorohoiNews.ro, Cristina C.)

Autor: DorohoiNews.ro