Sărbătoare cu cruce roşie de Izvorul Tămăduirii

Izvorul Tămăduirii, sărbătoare importantă pentru creştini, este prăznuit, în fiecare an, în prima zi de vineri după Paşte.

În această zi îl sărbătorim în primul rând pe Hristos Cel Înviat, ca Izvor al vindecărilor și apoi pe Maica Domnului, ca persoană care Îl poartă neîncetat și tainic pe Fiul ei, devenind astfel și ea izvor de tămăduire.

În icoana "Izvorul Tămaduirii", Maica Domnului este reprezentată cu mâinile înălțate în formă de rugăciune, iar Hristos, ca răspuns al rugăciunilor Maicii Sale, binecuvintează cu ambele mâini.

Biserica Ortodoxa sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii în fiecare an, în prima vineri după Paşte. Este un praznic închinat Maicii Domnului. Numele de Izvorul Tămăduirii aminteşte de o serie de minuni săvârşite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului.

Potrivit tradiţiei creştine, de această sărbătoare se aruncă apă sfinţită peste animalele curții, pentru ca acestea să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la lucrările agricole.

Pentru a avea un an bogat, oamenii stropesc cu apă sfinţită în ziua praznicului grădinile şi livezile. Totodată, acest ritual protejează recoltele de efectele grindinei.

În tradiția populara, Izvorului Tamaduirii este pentru săpătorii de fântâni cea mai spornică din an, deoarece apele sunt zbuciumate și zgomotoase, fiind mai usor de găsit.

Se spune că cei ce doresc să ştie dacă vor mai trăi în viitorul apropiat trebuie să pună o cană sub un nuc sau un soc şi dacă găsesc pământ pe fundul cănii ştiu că sfârşitul li se va apropia.

Din bătrâni se spune că de Izvorul Tămăduirii, pe 29 aprilie, este bine ca oamenii să se spele cu rouă şi să bea agheasmă, pentru a se feri de boli sau chiar pentru a se vindeca.

Tot în această zi se curăţau şi se sfinţeau fântânile şi se găseau izvoare noi. Credinţa spune că fântânile sfinţite de Izvorul Tămăduirii nu vor seca în perioadele fără ploi.

La Izvorul Tămăduirii, în unele zone ale ţării, tinerii adolescenţi fac legământul juvenil. Acesta se făcea, cu sau fără martori, în casă, în gradini sau în jurul unui copac înflorit.

Tinerii treceau prin mai multe momente rituale prin care faceau jurământul respectiv: pronunţarea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului şi al altor obiecte cu valoare simbolică, de obicei o oală sau o strachină din lut, însoţite intotdeauna de o lumânare aprinsă, îmbrăţişarea frăţească, ospătarea cu alimente rituale şi dansul.

Izvorul Tămăduirii. Această sărbătoare nu are dată fixă. Este trecută în calendar în vinerea din Săptămâna Luminată, adică prima zi de vineri care urmează după Paşti.

Sărbătoarea se referă la vindecarea unui orb după ce Fecioara Maria i-a spus împăratului bizantin Leon I să-l ducă să se spele cu apa dintr-un izvor de lângă Constantinopol.

Ulterior, pe acel loc, împăratul Leon a ridicat o biserică, aceasta primind hramul “Izvorul Tămăduirii”.