LECTURA DE WEEKEND: Copilul divin

Titlu: Copilul divin

Autor: Pascal Bruckner (n. 1948)

Anul apariţiei: 2006

Scurtă prezentare: Dacă ar ști ce i se întâmplă pe parcursul vieții, omul ar mai dori să se nască ? Un posibil răspuns este încercat de progeniturile lui Madeleine în scrierea ciudată a lui Bruckner. Cu viziunea unui viitor îndoielnic, Madeleine încearcă să își pregătească gemenii pentru viață, încă din stadiul lor embrionar.

Astfel, punctul de plecare al ficțiunii scriitorului este reprezentat de momentul când  protagonista află că este însărcinată. Pas cu pas, ajunge de la simple lecturi sau audiții de melodii, la parcurgerea dicționarelor, cărților de călătorie, sau marilor romane ale clasicismului, toate pentru a-i deprinde pe feți cu setea de cunoaștere. Reușește, micuții cerând chiar mai mult … deși puteau vorbi limba franceză la un nivel ridicat, aveau vaste cunoștințe din toate domeniile : istorie, geografie, matematică, literatură. Într-un cuvânt, Celine și Louis au ajuns adevărate enciclopedii ambulante.

Ajunși la momentul nașterii, Louis refuză, principalul motiv fiind diferența dintre lumea pe care o cunoaște din cărți și lumea pe care o cunoaște din media, lumea în care va trebui să trăiască. O astfel de lume îi construiește oroare. Alegerea diferită a celor doi frați poate fi explicată pe seama celor două linii care construiesc societatea umană : Celine, deși știe ce o așteaptă, calcă hotărâtă în viață cu dorința de a ajunge la un nivel mai ridicat al cunoașterii și, de ce nu, de a încerca să schimbe ce nu se potrivește doleanțelor sale, în timp ce Louis, știe că ceea ce îl așteaptă nu corespunde nici pe departe cu ce își imaginase, cunoașterea absolută nu există, așa că hotărăște să mai trăiască încă vreo 5 ani în burta maică-sii.

Situații de un neverosimil bolnăvicios, stupid, asociații ciudate și idioate de multe ori, te fac să duci lectura la capăt cu sufletul la gură, zvâcnind mereu în tine întrebarea : oare ce idee anapoda mai are Bruckner?

Orice interpretare ai da acestei scrieri, o nebonie cu tentă superficială, un bun subiect pentru desene animate sau ideea unei lucrări psihologice de elită, la nivelul motivelor, este o scriere chiar profundă,  atenția căzând pe educația societății în care trăim și care trebuie să aibă o temelie foarte echilibrată.

Citat: ”Nutrea o idee mult mai ambițioasă, deși de nerealizat pentru moment: înscrierea directă a obiectelor cunoașterii în gândire, așa cum se imprimă muzică pe un disc.”, ”Atunci, Alteța Sa Liliputană anunță oficial că-Și terminase în mod intensiv periplul Spiritului și că urma să articuleze clar ceea ce înaintea Sa secolele de-abia bâiguiseră. Micul atom se materie zdrențuită, închis în silozul lui de mucoase, era dispus să pulverizeze globul. Bărbații și femeile să se pregătească pentru Regenerare!”, „Frica nu ucide, te impiedică să trăiești.”, „Ce naiba, 80 de miliarde de ființe s-au născut înaintea noastră! Câtă banalitate! Totul a avut deja loc: la ce bun să o iei de la capăt? Viitorul nostru nu va fi decât un trecut liber, timp pritocit, uzat, tot ce vom primi va fi marcat de societățile și secolele anterioare.”

“Nu este altă şi mai plăcută zăbavă decât cetitul cărţilor!” (cronicarul Miron Costin) (DorohoiNews.ro, Cristina C.)

Autor: DorohoiNews.ro